TERAPIA PRIN LUMINĂ

 

Nu trebuie să uităm că lumina este doar o altă formă de undă electromagnetică. Calitativ,  ea nu diferă de undele radio sau de razele X. Aşa se face că putem să întrezărim informaţiile detaliate pe care le conţine sub formă de energie.

Printre primii învăţaţi care au pledat pentru utilizarea luminii în scopuri medicale se numără Herodot, Galenus şi marele medic arab Avicenna. Vechii egipteni foloseau o formă de terapie a culorilor. Grecii au mers şi mai departe, atât în teoria, cât şi în practica medicinei pe bază de lumină, şi au folosit razele soarelui pentru a trata boli în celebrele temple de vindecare de la Heliopolis (Cetatea Soarelui).

ÎN SECOLUL NOSTRU

Albert Szent-Gyorgi, câştigător al Premiului Nobel pentru că a descoperit vitamina C, recunoaşte influenţa profundă a luminii asupra sănătăţii şi afirmă că „întreaga energie pe care o preia organismul nostru provine de la soare”. Prin aceasta vrea să spună că lumina e transformată din energie solară electromagnetică în substanţe chimice energizate, prin procesul de fotosinteză caracteristic plantelor. Aceste substanţe energetice din plante (hrana) sunt preluate apoi de animalele erbivore care, la rândul lor, sunt devorate de speciile carnivore. În ultimă instanţă, întreaga energie vitală e de origine solară. Aşadar, avem toate motivele să spunem că lumina este o substanţă nutritivă.

Szent-Gyorgi a mers însă şi mai departe. Cercetările efectuate l-au condus la concluzia că multe dintre enzimele şi hormonii din organism sunt, funcţional, sensibili la lumină. Schimbările de culoare pot influenţa considerabil puterea şi eficienţa acestor enzime şi hormoni. Descoperirile lui Szent-Gyorgi au fost confirmate, în 1979, de cercetătorii Martinek şi Berezin. Ei au constatat că unele culori pot să intensifice activitatea enzimelor cu până la 500% şi să afecteze considerabil transportul substanţelor chimice prin membranele celulare. S-a observat chiar că, în absenţa anumitor lungimi de undă ale luminii, organismul nu poate absorbi în întregime toate substanţele nutritive din alimente.

Aşadar, nu e de mirare că lipsa luminii poate avea consecinţe distructive asupra sănătăţii. Puţini oameni nu au auzit de neplăcuta afecţiune numită SAD (Seasonal Affect Disorder – tulburare afectivă sezonieră). Este vorba despre o tulburare când, din cauza luminii solare insuficiente în lunile de iarnă din emisfera nordică, oamenii îşi pierd treptat vitalitatea şi unii fac chiar depresii cu tendinţe sinucigaşe. Remediul, în mod firesc, constă în creşterea nivelului luminii ambientale, fie mergând în vacanţă în zone cu climă mai caldă, fie prin simularea artificială a luminii de zi. În acest scop se pot folosi lămpi reglate în aşa fel încât să emită o lumină în spectrul de culori specific luminii naturale diurne (iluminatul electric normal are mult prea multe frecvenţe galbene şi îi lipsesc culorile din gama de roşu şi albastru-violet).

 

ILUMINATUL INCORECT

În ultimele decenii s-a efectuat o serie întreagă de studii legate de adaptarea oamenilor la lumină şi de bolile inerente cauzate de deficienţele sau de echilibrul incorect al frecvenţei culorilor. Avem acum termenul de maliluminat, un concept propus de John Nash Ott, care lucrează în domeniul iluminării terapeutice cu spectru complet. El compară acest cuvânt cu termenul „malnutriţie”. Ferestrele, parbrizele, ochelarii şi poluarea urbană se numără printre factorii care modifică natura luminii pe care o primeşte organismul uman, întrucât filtrează anumite lungimi de undă. Se consideră că maliluminatul duce la stări de oboseală, apariţia cariilor dentare, depresie, ostilitate, slăbirea funcţiei imunitare, atacuri cerebrale, căderea părului, leziuni cutanate şi chiar cancer.

Prin urmare, lumina soarelui e vitală pentru sănătatea noastră şi, în climatul actual de panică stârnită de radiaţiile ultraviolete, acest lucru nu ar trebui pierdut din vedere (calambur neintenţionat). În ciuda maniei medicilor de a susţine că lumina solară duce la apariţia cancerului de piele, dovezile arată că este exact invers. Un articol publicat în ediţia din 7 august 1982 a jurnalului medical britanic The Lancet, pe baza unui studiu realizat de Şcoala de Igienă şi Medicină Tropicală din Londra în colaborare cu Societatea pentru Cercetarea Melanomului a Universităţii din Sydney, a demonstrat că incidenţa melanomului malign este mult mai mare la persoanele care fac muncă de birou decât la cele care, prin stil de viaţă sau ocupaţie, se expun periodic la soare.

Când opinia ştiinţifică se abate de la bunul-simţ, aproape întotdeauna se dovedeşte că până la urmă ştiinţa este cea care a greşit. În cazul acesta greşeşte în mod periculos! La niveluri ambientale normale, lumina nu are cum să fie şi substanţă nutritivă, şi otravă.

 

CĂILE CEREBRALE

Adevărul este că terapia cu lumină din zilele noastre, inclusiv cromoterapia, se ocupă de lumina distribuită prin ochi. Ea se deplasează prin căile optice şi stimulează, printre altele, hipotalamusul, care face parte din sistemul endocrin şi influenţează astfel aproape toate funcţiile organismului. În lumina cercetărilor moderne, se pare că glanda pineală, departe de a fi un organ vestigial, cum se credea, este de fapt o glandă principală care reglează ritmurile circadiene din corp. Aşa cum îi stă bine celui de-al „Treilea Ochi”, e sensibil la lumină şi, după cum spuneam, calitatea luminii primite e factorul esenţial pentru a menţine impulsurile delicate care reglează echilibrul fundamental al funcţiilor şi întreţin starea de sănătate.

 

LUMINĂ PENTRU ŢESUTURI

Aşa cum arată nenumăratele dovezi ştiinţifice şi experimente clinice, lumina transmisă prin nervul optic are o valoare incontestabilă. Unul dintre cele mai fascinante şi promiţătoare progrese din domeniul medicinei e însă revoluţionara terapie în care radiaţia energiei luminoase e transmisă direct către ţesuturile tensionate, cu aparate care eliberează substanţe cuantice din pietre preţioase „excitate”, cum sunt diamantul sau safirul.

Probabil că cel mai avansat aparat de acest tip este Lux Caduceus III (care poate fi întâlnit şi sub numele de Stellar Delux), conceput de Jon Whale. De profesie inginer proiectant electronist, el a construit în anii 1980 convertoare cu smaralde şi safire albastre pe care le-a folosit pentru a vindeca mai multe cazuri de psoriazis şi cistită cronică. În prezent are un cabinet foarte solicitat în Devon, Anglia, şi fabrică aparatul său pe care îl exportă în întreaga lume.

Esenţial la această metodă este că lumina poate fi „stresată”, imprimându-i-se caracteristicile gemelor. Schimbările luminii se produc probabil la nivel cuantic şi sunt imperceptibile pentru noi. Ţesuturile organismului sunt însă capabile să detecteze aceste schimbări şi să reacţioneze diferit la fiecare tip de lumină, cu o consecvenţă remarcabilă.

Este important să sesizăm că lumina pătrunde foarte adânc în ţesuturi. Vă veţi convinge de asta dacă aprindeţi o lanternă şi vă luminaţi cu ea mâna într-o noapte întunecoasă; chiar şi cu o putere scăzută generată de o baterie de 3 volţi, dosul palmei va căpăta o strălucire roşie, semn că vasele de sânge şi ţesuturile profunde au fost iradiate. Lămpile din aparatul Caduceus Lux au becuri de mare intensitate. Raza puternică este filtrată şi focalizată prin lentile, aşa că are o forţă de penetrare mult mai mare. Whale a proiectat lămpi în interiorul cărora pietrele preţioase sunt aşezate în calea luminii şi o concentrează sub forma unei raze eficiente. Întregul aparat este uşor de folosit şi, deşi mulţi utilizatori au doar pregătire paramedicală, obţin totuşi rezultate de-a dreptul senzaţionale. S-au obţinut vindecări în cazuri diverse, de la noduli mamari până la artrită, eczeme şi colită.

Fragmente extrase din cartea MEDICINA VIRTUALĂ, Keith Scott-Mumby

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

TERAPIA PRIN LUMINĂ de AIM Group este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire 3.0 Ne-adaptată .