S-a modificat rezonanta Schumann?

 

În ultima vreme am observat că pe Internet circulă diverse articole care vorbesc despre schimbarea frecvenței de rezonanță a Pământului și corelează această frecvență cu rezonanța Schumann. Cred că pe undeva s-a strecurat o eroare de interpretare și datorită posibilității de a te exprima liber și a urca pe Internet tot ce vrei. S-a creat un fel de psihoză generală pentru că foarte multe site-uri au preluat informaţiile cu faimoasa mișcare de taste „Copy/Paste” și au postat aceste articole.

Ce este rezonanta Schumann?

Apreciez că un subiect atât de important merită o abordare științifică profundă de aceea este bine să începem chiar cu definiția celebrei rezonanțe Schumann. Preocupările pentru studiul fenomenului despre care vorbim sunt mai vechi. Primul care a semnalat prezența acestei frecvențe a fost Nikola Tesla în 1899, în laboratorul său din Colorado Springs, iar prima explicație apropiată de ce se admite astăzi ca fiind definiția acestui fenomen a fost atribuită inginerilor Oliver Heaviside și Arthur Edwin Kennelly în 1902, ei fiind cei care au lansat ipoteza potrivit căreia în realitate ionosfera creează o cavitate rezonantă și blochează undele electromagnetice în această cavitate. Totuși, existența ionosferei a fost demonstrată experimental de abia în 1925 de fizicienii Edward Appleton și Barnett. În 1952 fizicianul german Winfried Otto Schumann a prezis din punct de vedere matematic existența acestei frecvențe.

Rezonanța Schumann este deci oscilația care apare în cavitatea rezonantă Pământ‒ionosferă datorită descărcărilor electrice care au loc permanent pe această planetă. (În orice moment există în medie peste 2 000 de furtuni în jurul planetei noastre, care produc 50 de fulgere în fiecare secundă. Fiecare fulger creează de fapt o undă electromagnetică închisă în această cutie rezonantă.)

Ionosfera începe de la aproximativ 80 km înălțime față de Pământ și se termină pe la 640 km.
 

Măsurători realizate de NASA

Deși există armonici ale acestei frecvențe, fundamentală (principală, rădăcină, de la care se pleacă) este frecvenţa de 7,83 Hz. Schumann a realizat o măsurătoare efectivă a acestei frecvențe în 1954 și a descoperit aceeași valoare cu cea calculată teoretic. NASA a efectuat pentru prima dată măsurători în 1960 și a confirmat valoarea calculată de Schumann, aprobând denumirea de „rezonanță Schumann”.

Pentru ca această frecvență să se modifice ar trebui să apară schimbări majore în atmosfera terestră, lucru care nu s-a întâmplat încă. Mai mult decât atât, de când a măsurat această frecvență pentru prima dată, NASA a monitorizat-o constant și a construit sateliți speciali pentru a o evalua, așa cum se poate vedea pe pagina de Internet și în imaginea de mai jos:

http://www.nasa.gov/mission_pages/sunearth/news/lightning-waves.html

Aceste măsurători demonstrează că frecvența Schumann a rămas neschimbată.

De altfel, modificările chiar și la nivel personal se manifestă foarte greu și sunt de multe ori insesizabile. Cu atât mai mult la nivel planetar unde nu apar schimbări peste noapte, ci sunt necesare sute sau chiar mii de ani pentru a resimți o transformare consistentă.

Importante sunt de fapt efectele acestei frecvențe asupra structurii noastre energetice, fizice și psihice. Studiile NASA şi, mai ales, Patrick Flanagan arată că există o legătură strânsă între această frecvență și capacitatea noastră de a reacţiona la stres și la alți factori perturbatori. Există o strânsă legătură între frecvența Schumann și dimensiunile oaselor din corpul nostru, astfel că dacă s-ar fi modificat această frecvență acum am fi arătat ca niște specii complet diferite.
 
Un studiu recent, din 2012, realizat de cercetătorii de la Universitatea Politehnică din Odessa, Ucraina, relevă conexiunea indestructibilă care există între această frecvență de 7,83 Hz și sănătatea ființei umane. Măsurătorile efectuate au pus în evidență că toate semnalele electromagnetice existente peste tot în jurul nostru produc distorsiuni majore ale formelor de undă cerebrală, cel mai evident efect (perturbarea cea mai gravă) fiind cel produs de rețeaua electrică națională (50 Hz). Cu cât o persoană este mai aproape de sursa de perturbații și cu cât sursa este mai puternică, cu atât perturbarea este mai severă. Cea mai eficientă metodă de protecție s-a dovedit a fi un generator de frecvență constantă, 7,83 Hz, cu o formă de undă specifică, la care sistemul nostru nervos răspunde foarte repede. Frecvența de 7,83 Hz a demonstrat a fi cea mai potrivită deoarece la această frecvenţă sistemul nervos uman reacționează pozitiv. Practic, pe această frecvență sistemul nervos poate ignora semnalele perturbatoare.

VITAL PROTECT ‒ Generator de frecvență Schumann

Prin urmare, am realizat un dispozitiv care urmărește să stimuleze dezvoltarea normală și naturală a semnalelor electrice interne. VITAL PROTECT conține un generator stabil pe frecvența 7,83 Hz (controlat de un microprocesor), pe o formă de undă specifică și cu o anumită amplitudine astfel încât efectul asupra sistemului nervos să fie optim. Acest oscilator emite pe un sistem radionic de antene spiralate și cristale ce produc un vortex scalar, vortex la care sistemul nervos reacționează instantaneu.

Aparatul este alimentat de la o baterie de 3 V (bateria fiind o sursă de curent continuu nu generează câmp magnetic și, deci, nu produce perturbații – doar un câmp electric variabil poate produce câmp magnetic). Am testat în laborator şi efectele altor metode de protecție împotriva radiațiilor nocive și dacă ar fi să redăm eficiența lor pe o scală de la 1 la 10 niciunul nu a depășit 4,5. VITAL PROTECT s-a situat între 9,5 și 10. Vorbim aici despre evaluări și măsurători strict științifice, care pot fi repetate și obiectivate.

În plus, urmărirea efectelor pe termen lung, mai mult de şapte ani, a evidenţiat efecte remarcabile la nivelul stării de sănătate, stării de spirit, dar şi în ce priveşte rezistența la boală, capacitatea de vindecare etc.

Despre aparatul Vital Protect afli mai multe informatii aici: www.vitalprotect.ro

 

Bîrgăoanu Eugen,
inginer electronist și fondatorul echipei de cercetare științifică AIM Group