Rolul virusurilor în vindecare

 

 

Așa cum am fost învățați până acum, știm că virusurile și bacteriile provoacă boli și se transmit de la o persoană la alta provocând același tip de dezechilibru. Suntem obișnuiți să apelăm la antiobiotice atunci când vrem să prevenim sau să tratăm o infecție, pornind de la premiza că virusurile și microbii sunt cauza bolii, iar ei pot fi distruși cu antibiotice. Dar ce tratăm de fapt – cauza sau simptomele?

 

Degradarea treptată la nivel mondial a stării de sănătăte a oamenilor ne determină inevitabil să punem la îndoială corectitudinea multor teorii pe baza cărora acționează medicina alopată. Pe lânga acestea, de-a lungul timpul au ieșit la iveală observații și concluzii opuse celor deja existente în practica medicală, fără însă prea mult succes pentru că nu au reușit să câștige teren. Ce fel de forțe sau interese se opun atingerii unui nivel optim de sănătate la nivel general?

 

Teoria clasică despre așa-zisele boli provocate de germeni menține după cum observăm dependența de medicamente și spitale. Ne-am propus ca în acest articol să aducem în vedere existența unor observații și studii diferite referitoare la rolul bacteriilor în procesul bolii.

 

Ca și medic practician cu o experiență de cincizeci de ani, am ajuns la trei concluzii în privința apariției și eliminării unei boli. Prima concluzie este că bolile nu sunt cauzate de germeni. Mai degrabă, cred că boala este produsă de o toxemie care afectează nivelul celular, pregătind astfel terenul prielnic multiplicării germenilor. A doua concluzie este că folosirea medicamentelor este dăunătoare în aproape toate cazurile. Medicamentele cauzează deseori efecte secundare severe și nu de puține ori duc chiar la crearea de noi boli. Singurul beneficiu, dacă-l putem numi așa, este că pacientul se va simți, pentru o perioadă scurtă de timp, mai bine, dar aceasta doar datorită faptului că au fost atenuate niște simptome, și nicidecum pentru că a fost eradicată boala. Cantitatea de medicamente de pe piață crește anual în proporție geometrică. Sunt în prezent atât de multe încât rareori se poate întâlni un medic care să le cunoască pe toate împreună cu efectele lor secundare și pericolele pe care le pot aduce pacientului. Cea de-a treia concluzie la care am ajuns este că bolile pot fi vindecate printr-o nutriție corectă. Această afirmație poate părea simplistă, dar este întru totul adevărată. Și nu aduce desigur niciun beneficiu financiar concernelor farmaceutice. Concluziile mele se bazează pe rezultatele experiențelor și observațiilor de-a lungul acestor cincizeci de ani, precum și a numărului de pacienți pe care am reușit să-i tratezi cu succes. Ocazional am apelat la medicație chimică doar în cazuri de urgență, dar astfel de situații au fost rare. În rest, am recomandat întotdeauna pacienților mei antidoturi pe care Natura ni le-a pus la dispoziție. (Henry Biele, M.D. Food is your best Medicine, 1965)

 

Dacă aș putea să-mi mai trăiesc o dată viața, mi-aș dărui-o demonstrării faptului că germenii caută doar habitatul lor normal, țesuturile bolnave, și nicidecum nu provoacă o boală. Ei se străduie și apar acolo unde este deja un țesut bolnav, doar pentru că acesta le oferă un mediu prielnic lor. Și aici v-aș ruga să menționați pe lângă curajul unei astfel de afirmații, și regretul și adânca tristețe a unui om care și-a irosit viața, și de acest lucru este conștient, căutând ceva ce nu există. (R. Virchown – considerat părintele teoriei germenilor)

 

Bacteriile nu atacă organismele sănătoase, dar marea majoritate a medicilor își fac probleme din cauza bacteriilor. Eu nu tratez bacterii, eu tratez organisme. (H.H Robertson)

 

Microbii, cum ar fi fungii, bacteriile și virusurile, sunt activi numai în faza de vindecare a bolii, iar maniera în care aceștia acționează este în deplină concordanță cu logica evoluției. Bacteria tuberculară, de exemplu, populează numai țesuturi controlate de old-brain. Funcția lor în faza reparatorie este să descompună tumorile care au devenit inutile cum ar fi cele de plămâni, colon, rinichi, prostată, uter, cele de glandă mamară, melanom și mezotheliomă. Bacteria tuberculară este esențială în procesul de stopare a proliferării celulelor inutile care se înmulțesc dintr-un motiv biologic oarecare, în timpul fazei de conflict activ al bolii. Dacă aceste bacterii nu sunt prezente, ca urmare a vaccinărilor, abuzului de antibiotice sau chimioterapiei, tumorile nu pot fi dezintegrate! În timp ce bacteriile stopează și distrug tumorile celulare care nu mai sunt necesare, virusurile par a fi implicate în procesul de vindecare al țesuturilor controlate de cortextul cerebral (bronhiile, membrana nazală, stomacul, bila și epiderma). Hepatita, pneumonia, herpesul, gripa și infecția stomacală indică faptul că un proces virulent de vindecare se află în plină desfășurare. În ceea ce privește virusurile, Dr. Hamer preferă să vorbească despre virusuri ipotetici, deoarece însăși existența virusurilor este pusă sub semnul întrebării. Dilema în care se află medicina alopată este aceea că nu recunoaște tiparul în două etape al oricărei boli, și mai exact faptul că prima fază, cea de conflict activ este complet trecută cu vederea. Medicina alopată este atât de obsedant fixată asupra simptomelor (care apar de-abia în a doua etapă a bolii), încât nu acordă nicio atenție primei, ba chiar o ignoră total. Având în vedere faptul că microbii sunt activi numai în a doua fază, cea de vindecare (în care apar simptomele deranjante, care sunt de fapt reacția firească a corpului la boală) și mai ales că activitatea acestora este îndeobște legată de reacții precum febra, transpirația abundentă, dureri, frisoane, etc., microbii sunt considerați a fi dăunători și provocatori de boală. Pur și simplu, organismul nostru este cel care dă ordin microbilor să intervină în soluționarea problemei. Microbii desigur că pot fi transmiși de la o persoană la alta, dar ei rămân în adormire până când persoana respectivă este ea însăși în faza de vindecare a unei boli de același tip. (din “Dr. Hamer’s Medical Paradigm”, de Caroline Markolin, Ph.D)

 

 

Până nu de mult, am crezut cu toții că microbii cauzează boli infecțioase. Această concepție părea corectă având în vedere faptul că microbii sunt prezenți în toate infecțiile. În realitate, nu este adevărat. Întregul sistem imun este o „fata morgana” construit pe ipoteze. În cazul bolilor preventibile uităm sau trecem cu vederea prima fază a bolii, faza de conflict activ. Surprinzător este că abia după această prima etapă microbii devin activi. Ei sunt activați și direcționați de către creier. (vezi A. Bechamp – microzimele). Microbii nu sunt inamicii noștri. Ei ne ajută și acționează la comanda organismului nostru. Fiind direcționați de către creier, ei ajută la eliminarea tumorilor, la eliminarea țesuturilor bolnave sau necrozate. Ei sunt slujitorii noștri credincioși, muncitorii oaspeți ai noștri. Conceptul sistemului imun, al acelei armate care luptă îmbotriva microbilor, este pur și simplu greșit. (extras dintr-un interviu cu Dr. Ryke Geerd Hamer, creatorul Noii medicini germanice)

 

Îi acuz pe medici că au încurajat cu bună știință superstițiile din teoria bolilor provocate de germeni. Nu contest existența unei cantități infime de microorganisme, dar acestea sunt rezultatul și nicidecum cauza bolii. Ele sunt hienele, adică mâncătorii de cadavre, iar sarcina lor legitimă este de a curăța locul, de a asigura canalizarea organismului. Microorganismele sunt ajutoare benefice și importante pentru corpul nostru. (Dr. Alexander Ross, expert în Igienă și Sanitație)

 

 

Rolul virusurilor în vindecare de AIMGROUP este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .