Odată cu trecerea vremii, în ciuda progresului economic și social la scară mondială se constată o scădere a nivelului de sănătate al populației. Medicina modernă nu reușește să facă față noilor forme de patologie (cancer, SIDA, diabet, etc.). Dimpotrivă, folosirea unor medicamente puternice și toxice pentru organismele vii și extinderea procesului de vaccinare au dus la degradarea treptată și constantă a sănătății. Descoperirea şi dezvoltarea medicinei homeopatice este atribuită lui Samuel Hahnemann (1755-1843), un strălucit medic german. Din cauza deziluziei pe care i-a produs-o medicina vremurilor în care a trăit, el a dezvoltat un sistem de tratament bazat pe exclusivitate pe principiul cui pe cui se scoate. Acest principiu a fost descoperit în scrieri timpurii din medicina greacă şi apărea menţionat în cărţile de medicină tradiţională germană. Noul său sistem de vindecare s-a bazat pe o descoperire făcută în legătură cu efectele avute de scoarţa de cichona (chinină) asupra malariei.
Legea Lucrurilor Similare
În vremea când Hahnemann practica medicina, chinina era tratamentul la modă pentru malarie. Unul dintre primele simptome ale malariei era febra intermitentă. Hahnemann a experimentat asupra lui însuşi, consumând mai multe doze de chinină vreme de câteva zile. Spre surprinderea sa, chinina i-a provocat toate simptomele corespunzând febrei intermitente specifice malariei. Cu alte cuvinte, tratamentul pentru malarie a reprodus simptomele acesteia asupra unui individ sănătos. Această descoperire l-a determinat să cerceteze diferite texte din literatura medicală a vremii pentru informaţii privitoare la principiul cui pe cui se scoate. Mai târziu, el a conceptualizat acest principiu în ceea ce el a denumit Legea Lucrurilor Similare.
Natura ca vindecător
Potrivit lui Hahnemann, chinina reuşea să vindece malaria pentru că ea crea o boală artificială în organism, similară malariei, care punea în funcţiune mecanismele de apărare ale corpului. Aceste mecanisme de apărare erau activate de un principiu cunoscut în şcoala hipocratică de medicină cu numele de Vis Medicatrix Naturae (Puterile vindecătoare ale naturii). Dacă chinina vindeca în virtutea principiului cui pe cui se scoate (tratarea bolilor cu medicamente care reproduc simptomele acelor boli), atunci alte medicamente ar putea fi folosite în acelaşi mod din clipa în care s-a determinat modul în care acţionează asupra unei persoane sănătoase.
Remedii diluate cu efecte puternice
Hahnemann a tratat multe boli cu mare succes folosind principiul cui pe cui se scoate. În timpul cercetărilor sale medicale, el a mai făcut o descoperire. După ce a descoperit diluarea remediilor oferite pacienţilor, Hahnemann a fost surprins să afle că, cu cât era mai mare gradul de diluare, cu atât era mai eficientă medicaţia!! Procesul diluării repetate părea să facă medicamentele mai puternice. Hahnemann a numit această tehnică fortificare. El a folosit soluţii foarte diluate din substanţe homeopatice în care punea tablete de lactoză, ce astfel puteau fi ingerate de pacienţi. Atât de diluate erau remediile homeopatice încât în multe dintre leacurile date nu exista nici măcar o moleculă din planta iniţială! Observaţia făcută de Hahnemann că o concentraţie mai mică are o eficacitate mai mare ar contrazice cu siguranţă multe dintre principiile existente în farmacologie cu privire la efectele strâns legate între ele.
Legătura corpului energetic subtil cu corpul fizic
Este posibil ca o substanţă a cărei concentraţie nu poate fi detectată să aibă efecte asupra corpului fizic? Homeopaţii cred că microdozele interacţionează cu sistemul energetic subtil al omului care este în întregime relaţionat cu structura celulară fizică. Pentru înţelegerea mecanismelor energetice în virtutea cărora funcţionează homeopatia, va fi mai uşor să înţelegem cum acţionează şi alte medicamente subtile sau vibratorii. Am vorbit despre cum a apărut medicina homeopatică şi care sunt principiile care stau la baza eficienţei sale. Acum ne propunem să explicăm mai bine cum acţionează remediile homeopatice asupra pacienţilor. Pentru a înţelege aceasta, trebuie să reexaminăm ce reprezintă boala din punct de vedere energetic. Hahnemann (părintele homeopatiei, un medic german de excepţie) a gândit că remediile homeopatice funcţionează prin crearea unei boli artificiale (similară celei pe care dorea s-o trateze) în cadrul organismului pentru a stimula mecanismul natural de apărare.
Homeopatia acţionează pe nivel energetic
O extrapolare pur fizică a acestei tehnici se află la baza procesului de imunizare, prin care urme ale unui virus sau ale unei componente virale acţionează în aşa fel încât să-l protejeze pe un individ împotriva unei anume boli. În loc să cauzeze o reacţie celulară ca în cazul imunizării, remediile homeopatice acţionează inducând un tip vibratoriu de boală. Cum acţionează acest tip vibratoriu în aşa fel încât să permită trecerea unei persoane suferinde de la o boală la starea de sănătate? Pentru a înţelege raţiunea ce stă la baza acestui mod energetic de terapie, trebuie să examinăm conceptele de boală şi sănătate în virtutea principiilor descrise în legătură cu structura energetică a corpului uman. Corpul fizic este asociat cu matricea energetică holografică cunoscută sub numele de corp eteric. Această matrice energetică încorporează datele structurale care codifică informaţiile despre morfologia şi funcţionarea organismului. Învelişul nostru energetic este o structură de creştere care direcţionează procesele celulare de la un nivel energetic superior. Schimbările din corpul eteric preced manifestările bolii în corpul fizic. O structurare anormală în corpul eteric conduce în cele din urmă la schimbări perturbatoare la nivelul celular al corpului fizic. De aceea, bolile fizice debutează la nivel eteric, înainte ca schimbările celulare fizice să fi început măcar. Când dispare rezistenţa în faţa infecţiilor şi a cancerului, acest lucru se datorează parţial unei slăbiri sau deteriorări a sistemului la nivel eteric şi alte niveluri superioare.
Plantele au propria identitate energetică
Hahnemann a considerat că remediile homeopate produc o boală similară celei de care corpul încearcă să scape. El a încercat să asocieze în mod empiric simptomele produse de un remediu cu cele ale bolii pe care încerca să o trateze. Este oare posibil ca, atunci când unui individ sănătos i se dă un remediu homeopatic, simptomele manifestate de acesta să fie cauzate de faptul că s-a acţionat asupra câmpului său energetic în sensul de a fi fost făcut să vibreze la aceeaşi frecvenţă cu cea a substanţei (plantei) folosite pentru prepararea remediului? În virtutea acestei raţiuni, fiecare specie de plantă ar trebui să-şi aibă propria identitate energetică. Această identitate energetică poate fi complexă, formată dintr-o multitudine de frecvenţe variate. Diferite părţi ale plantei, cum ar fi scoarţa unui copac, pot avea diferite semnături energetice în raport cu altele, rădăcinile, frunzele sau florile. Atunci când planta se prepară homeopatic, proprietăţile medicamentului fizic care a fost realizat folosind planta sunt eliminate, rămânând calităţile energetic-subtile care sunt absorbite de apă pentru a fi predominante (apa având proprietăţi energetice subtile deosebite şi chiar capacitate de memorare energetică). Ceea ce se poate să fi făcut Hahnemann de fapt este de a fi potrivit în mod empiric frecvenţa extrasului din plantă cu frecvenţa bolii. El a făcut aceasta potrivind simptomele fizice şi emoţionale ale bolii pacientului cu simptomele cunoscute produse de remedii. Din punct de vedere homeopatic cu privire la frecvenţă, în natură există tratamente pentru TOATE bolile noastre.
Fragmente extrase din cartea Medicina vibraţională scrisă de Richard Gerber.