Pentru că în articolele noastre vorbim des despre planurile ființei umane și modul în care interacționează acestea, am hotărât să venim cu informații detaliate și am abordat tema de față din perspectiva părintelui homeopatiei, George Vithoulkas.
Planul cel mai înalt prin care funcționează ființa umană este planul mental – spiritual. Ca o definiție generală pentru acest plan, putem să spunem că planul mental al individului este acela care înregistrează schimbările în înțelegere și conștiință. Aceste schimbări sunt inițiate fie de stimuli externi, fie de stimuli interni, dar ei sunt înregistrați pe acest plan al existenței. Pe planul mental individul gândește, critică, vizualizează, compară, descrie, comunică, sintetizează, etc. La rândul lor, tulburările acestor funcții constituie simptome ale bolilor mentale.
Nivelul mental este cel mai important nivel al ființei umane.
El reprezintă capacitatea mentală și spirituală a persoanei, este adevărata esență a acelei persoane. Dacă sunt perturbate instrumentele interioare prin care se poate atinge o conștiință tot mai înaltă, este pierdută chiar ideea centrală a posibilității unei evoluții către o conștiință superioară. Care mai este atunci sensul vieții?
O persoană poate continua să trăiască, să fie fericită și să fie creatoare în serviciul altora și al său propriu, chiar cu un corp mutilat, pierzându-și membrele sau pierzându-și chiar vederea sau auzul. Pot fi amintite multe exemple, ale unor persoane care au fost sănătoase pe acest nivel al existenței, chiar când au devenit handicapate, pe unul sau pe mai multe nivele periferice. Sunt binecunoscuți muzicieni care sunt orbi, Beethoven a compus multe din cele mai profunde și puternice în semnificații dintre simfoniile sale după ce și-au pierdut auzul. Unul dintre cele mai bine cunoscute și de succes genii în astronomie în zilele noastre trăiește într-un scaun cu rotile, paralizat de o tulburare neurologică, incapabil să pronunțe cuvintele în mod clar, dar a contribuit într-un grad fără precedent la descoperiri în domeniul său de activitate, de când a fost afectat de această boală.
Pe de altă parte, dacă există o tulburare pe plan mental – spiritual este amenințată chiar viața persoanei. Aceasta se observă în boli cum ar fi: senilitatea, schizofrenia și imbecilitatea. Dacă ar fi posibil să avem o minte absolut sănătoasă, am vedea oameni care ar trăi continuu într-o strălucire sprituală, cu revelația creatoare a unor noi idei în fiecare zi, exprimate în mod foarte clar, întotdeauna în serviciul altora.
Există o ierarhie a funcțiilor mentale.
Considerând condiții de egală intensitate, putem observa că o tulburare a memoriei nu este la fel de serioasă ca o tulburare în abilitatea de concentrare; aceasta nu este la fel de serioasă ca incapacitatea de a discrimina, de a deosebi și, de asemenea, nu este la fel de serioasă ca o tulburare în capacitatea de gândire. Înțelegerea clară a acestor gradații este crucială pentru determinarea diagnosticului unui anumit caz de boală. Cum am putea să recunoaștem clar gradul de sănătate sau de boală pe plan mental? Ca și pe toate planurile, sănătatea nu reprezintă doar simpla absență a simptomelor referitoare la funcții mentale particulare. Este o stare de bine care poate fi descrisă ca având trei calități fundamentale:
– claritatea
– raționalitatea, coerența și secvența logică
– funcție creativă pentru binele altora, la fel ca și pentru binele propriu.
Trebuie să fie prezente toate aceste trei calități, dar a treia este una de primă importanță. Această calitate a funcției creative este cea care pare să fie cel mai puțin înțeleasă în medicina modernă alopatică, deși lipsa acestei calități conduce la cele mai grave stări de nebunie imaginabile.
Citește continuarea aici.
Fragmente extrase din cartea Știința homeopatiei – George Vithoulkas