Ce îndrumări dădea Valeriu Popa oamenilor care sufereau de cancer

“Căutaţi ca prin viaţa pe care o duceţi să trăiţi cât mai aproape de perfecţiune, folosindu-vă de ambele căi de cunoaştere: ştiinţa şi credinţa”.

Acest îndemn aparţine lui Valeriu Popa, un nume puţin cunoscut de cei foarte tineri, dar din experiența căruia avem toți de învățat, întrucât, prin harul său a ajutat mii de oameni să-şi recapete starea de sănătatea.

Valeriu Popa, inginer de profesie, a fost preocupat încă din copilărie să descopere tainele corpului omenesc, plecând de la ideea că nicio boală nu este întâmplătoare şi totul este programat de ceva din interior.

“Nu te vindec, tu te vindeci, tu eşti propriul tău vindecator, eu doar te sfătuiesc. Dacă te faci că faci, nu sari groapa. Dacă faci mai mult decât îţi spun eu, o să câştigi. Aşa că: mingea este la tine”,

erau cuvintele pe care le spunea mereu bolnavilor care veneau disperaţi la el pentru a-i ajuta să găsească o cale alternativă de vindecare.
În cartea “Valeriu Popa, îndrumător al cunoaşterii prin ştiinţă şi credinţă”, Ovidiu Harbădă, uceunicul lui Valeriu Popa vreme de cinci ani, a consemnat îndrumările date de maestrul său sutelor de bolnavi care sufereau de cancer sau alte boli și căutau sănătatea pierdută.

“Doamna are cancer la sân şi a venit s-o ajutaţi.”
Una dintre relatările lui Ovidiu Harbădă are în centru o femeie bolnavă de cancer la sân. Femeia a venit la Valeriu Popa însoţită de un bărbat care i-a fost purtător de vorbe şi care i-a explicat pe scurt ce suferinţă are aceasta şi ce tratamente a urmat: ”Doamna are cancer la sân, a făcut chimioterapie şi cobaltoterapie, se simte rău şi a venit la dumneavoastră să o ajutaţi. Crede în tratamente naturiste şi în transferul de energie”. Valeriu Popa îl întrerupe din povestire spunând simplu că femeia trebuie să renunţe la transferul de bioenergie: “Nu mai face, pentru că încă nu se poate determina cu precizie grupa energetică a individului ca să se ştie dacă este compatibilă cu energia transferată”.
Bărbatul care însoţea femeia insistă că aceasta a venit să-i ceară ajutorul pentru că doreşte să urmeze tratamentul său. Pentru că tratamentul lui Valeriu Popa este extrem de dur, acesta își începea pledoariile explicându-le pacienților săi la ce trebuie să se aștepte.

 

“Tratamentul meu este foarte greu. El duce la o purificare a sângelui. La început nu mânânci 21 de zile şi apoi regimuri. Este de lungă durată, adică 7 ani. De la 7 ani în sus poţi pretinde că ai scăpat de boală. Şi nu reuşesc mulţi. Doar 10-15% merg până la capăt. Uite, eu îi dau o probă. Nu trebuie să mănânce 21 de zile, bea 2 litri de apă distilată pe zi şi face două clisme: una cu ceai de muşeţel dimineaţa şi alta cu ceai de rostopască seara. Între timp, îmi aduce adeverinţă de la medic că boala nu răspunde la tratament medicamentos şi se recomandă terapie naturistă. Dacă le face pe astea, mai stăm de vorbă”, le-a spus scurt Valeriu Popa.

“Agaţă-te de viaţă şi luptă!”
Tratamentul recomandat de Valeriu Popa nu era la îndemâna oricui, iar cei mai mulţi bolnavi eşuau, nu atât pentru că nu aveau voință să țină postul, ci pentru că nu respectau cu stricteţe recomandările de după perioada dură de post.
Următorul caz povestit chiar de Valeriu Popa și consemnat de Ovidiu Harbădă, este grăitor. Valeriu Popa și-a amintit că unei femei, care ţinuse 21 de zile de post, i-a recomandat să mănânce, în perioada de revenire, şapte linguri de orez fierte într-un litru de apă. Orezul se consumă pe parcursul întregii zile, mestecându-se temeinic, până la de 100 de ori fiecare îmbucătură. Femeia însă nu a respectat indicaţiile şi a consumat aproape tot orezul la o singură masă. ”Mă sună pe la prânz că îi este rău. I-am spus să facă imediat o clismă şi să pună comprese cu apă rece pe abdomen. După o oră, femeia a sunat şi a spus că se simte bine”, povestea Valeriu Popa.
Însă au fost şi cazuri în care bolnavii se întorceau la Valeriu Popa chiar în timpul celor 21 de zile de post şi se plângeau că nu-l mai pot ţine. Însă acesta nu se lăsa impresionat de lamentările lor şi încerca prin metode extrem de dure să-şi impulsioneze bolnavii să continue.
Valeriu Popa a povestit că o femeie a fost adusă la apartamentul său de fiul ei după ce ţinuse 14 zile de post din cele 21, iar când a ajuns în uşa apartamentului său s-a înmuiat deodată gata să se prăbuşească. Femeia i-a spus cu toată sinceritatea că nu mai poate tine postul.

“M-am dus în bucătărie, am luat o lumânare, i-am dat-o, şi am trimis-o acasă să moară. Femeia a strigat că nu vrea să moară şi a continuat postul până la 21 de zile, după care a ţinut şi regimul de revenire. A continuat să ţină regimurile prescrise de mine, iar după 3 ani râdea când îi aminteam de acele clipe de cumpănă. Atunci a conştientizat că orice face ce-i spun, ori moare. Asta este. Când spui că nu mai poţi trebuie să-ţi iei şi lumânarea în mână”, povestea Valeriu Popa.

Deși metoda sa de tratament era de notorietate la începutul anilor 90, numele lui Valeriu Popa a ajuns pe buzele tuturor datorită metodei inedite prin care punea «diagnosticele», deși mulți dintre ei nici nu aveau cunoștință de o parte dintre afecțiunile pe care le enumera inginerul Valeriu Popa. Așadar, în partea a doua a textului voi enumera câteva cazuri de bolnavi cărora Valeriu Popa le-a spus cu o precizie uimitoare afecțiunile de care sufereau prin simpla atingere a corpului. Datorită harului său special, Valeriu Popa putea spune ce suferințe fizice și psihice are o persoană fără ca aceasta să fie de față, ci prin privirea fotografiei acesteia.

 

SURSA: Valeriu Popa, îndrumător al cunoaşterii prin ştiinţă şi credinţă. Relatări documentate din spusele celui care a fost Valeriu Popa. Comparații.

Autor: Ovidiu Harbădă. Materialul cuprins în carte a fost documentat în perioada 1990-1997.

Ce îndrumări dădea Valeriu Popa oamenilor care sufereau de cancer de AimGroup este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .