Informații extrase din cartea medicului Louis de Brouwer – Mafia farmaceutică și agroalimentară
„Antibioticele acționează prin interferența cu sistemele enzimatice ale microorganismelor. Aceasta este explicația științifică a modului lor de acțiune. Grav însă este că cei care le-au conceput și de asemenea cei care le folosesc nu știu mai exact care sunt aceste sisteme și nici punctele de acțiunele ale antibioticelor.
De exemplu, se știe că penicilina și bacitracina acționează în anumite stadii de dezvoltare a peretelui celular, streptomicina asupra unor anumite enzime oxidante, tetraciclinele și cloramfenicolul asupra sintezei proteinelor bacteriene și polimixinele asupra permeabilității membranei. Astfel se operează o selecție a bacteriilor modificare genetic, ceea ce explică de ce acestea devin rezistente. Daca bacteriile sunt modificate genetic, de ce nu și celulele normale?
Prin definiție, un antibiotic este o substanță care se opune vieții. În general, antibioticele au o triplă acțiune:
- Bacteriostatică (încetinesc și apoi opresc creșterea microbiană)
- Bacteriolitică (provoacă o dizolvare sau liză a bacteriilor)
- Bactericidă (omoară bacteriile)
Este și cazul penicilinei. Alte antibiotice posedă una sau alta dintre aceste acțiuni. Aureomicina, de exemplu, este doar bacteriostatică.
Care sunt efectele secundare ale antibioticelor (atât de puțin cunoscute de către cei cărora li se prescriu)?
- Toxicitate renală, hepatică, a măduvei osoase și a sistemului nervos
- Reacții alergice
- Reacții de intoleranță digestivă
- Scădere a rezistenței naturale la infecții
- O predispoziție la tumori maligne
În afara tulburărilor deja menționate, trebuie spus că antibioticele sunt responsabile de nenumărate micoze și tulburări psihice.
În măsura în care aceste medicamente au efect toxic asupra diverselor țesuturi, provocând reacții alergice, diminuând rezistența naturală la infecții, ele sunt responsabile și de modificarea terenului.
Dacă nu reprezintă cauza directă a tumorilor maligne, ele pregătesc implantarea acestora.
Bacterii modificate genetic
Dacă activitățile biochimice ale celulelor care se ocupă cu fagocitoza nu sunt tulburate, organismul va reacționa viguros la orice agresiune. Prin administrarea antibioticelor însă, practicăm medicina diavolului. Antibioticele interferează cu sistemul enzimatic al microorganismelor și în plus, bacteriile sau microbii modificați genetic eliberează în țesuturi toxine a căror identitate nu se cunoaște, ca urmare a mutației operate.
Distrugeri enzimatice
În măsura în care antibioticele provoacă o dereglare enzimatică, aceasta este urmată automat de un dezechilibru, ca să nu spunem o distrugere vitaminică notabilă. Se știe, de exemplu, că vitamina B2 sau riboflavina, care joacă un rol important în procesul de oxido-reducere a proteinelor, glucidelor și în metabolismul ferului, participă la formarea a numeroase enzime, în special a oxidazelor, al căror rol este capital în respirația celulară, ele intervenind în transportul hidrogenului. Vitamina B2 se poate uni cu enzimele formând cu acizii aminați, heteroproteinele.
Deși se cunosc prea puține, se știe că în cazul tratamentelor prelungite sau repetate cu antibiotice, perturbarea florei intestinale creează un deficit de vitamina B2, având drept consecință o tulburare a metabolismului ferului și în aceeași măsură o perturbarea a funcționării ficatului. Se pot produce hiperglicemie, tulburări mucoase și cutanate. La fel, vitamina B3 sau PP participă la formarea enzimelor transportoare de hidrogen, iar vitamina B5 sau acidul pantotenic este elementul constitutiv al unei subtanțe complexe de natură enzimatică numită coenzima A, în componența căreia intră magneziu. Ea intervine în metabolismul proteinelor și lipidelor, în special în nutriția mucoaselor, epiteliilor și a pielii, în funcționarea corticosuprarenalelor.
Aceste trei vitamine B2, B3, B5, indispensabile oxigenării celulelor, constituie o protecție naturală împotriva cancerului. Nu numai insuficiența oxigenului este fatală celulei, ci trebuie ca reacția enzimatică să se desfășoare corect, pentru a utiliza oxigenul captat de hemoglobină. În rezumat, dacă una dintre aceste trei vitamine lipsește, se produce o debilitare a țesuturilor prin deficit de oxigen, deschizând calea anarhiei celulare, deci cancerului. În definitiv, prin administrarea antibioticelor, tot ciclul este perturbat, modificat, inhibat și uneori distrus. Modificare enzimatică + modificare vitaminică + modificare hormonală + modificare tisulară + modificare hidroelectrolitică + modificare a unor factori necunoscuți = cancer.
Nu putem nega importanța și necesitatea antibioticele în urgențele afecțiunilor extrem de grave. Dar în cazul celor mai multe afecțiuni benigne, prescrierea antibioticelor constituie o eroare medicală prin acțiunile nedorite și secundare ale acestora, și prin fenomenul de antibiorezistență.”
Informații extrase din cartea medicului Louis de Brouwer – Mafia farmaceutică și agroalimentară
ANTIBIOTICELE – ACȚIUNI și EFECTE SECUNDARE de AIMGROUP este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire – Distribuire-în-condiţii-identice 3.0 Ne-adaptată .