Plantă legendară – medicina o venerează de peste şase milenii -, Aloe vera are în spate o carieră glorioasă în domenii-cheie: fitoterapie, dermatologie, cosmetică. ”Băştinaşă” de pe continentul african şi din câteva insule din Oceanul Indian, faima ei a străbătut pământul în lung şi-n lat.
Istoria fitoterapiei consemnează isprăvile din ”tinereţe” ale venerabilei doamne a medicinei verzi: în Grecia antică şi în vechiul Egipt, gelul obţinut din Aloe vera era folosit pentru a trata problemele pielii şi constipaţia. Egiptenii o numeau ”planta nemuririi” şi o depuneau în mormintele faraonilor, pentru a le păzi sănătatea spiritului după moarte. Iar regina Cleopatra îşi menţinea pielea catifelată cu ajutorul gelului proaspăt de aloe.
Istoricii consideră că Aloe vera a ajuns în Europa prin secolul al XVI-lea, adusă pe corăbii de către spanioli, la întoarcerea lor din America. În 1820, Aloe vera era consemnată în farmacoterapia oficială a Statelor Unite şi, în 1935, un grup de medici americani a readus-o sub luminile rampei, folosind-o în tratamentul arsurilor produse ca urmare a expunerii la razele X. De atunci, interesul omenirii pentru virtuţile acestei plante nu a încetat să crească.
În zilele noastre, cercetătorii au scos la iveală peste 400 de specii de aloe, vedeta clasei rămânând Aloe vera, pentru că mustesc în trupul ei în jur de 200 de substanţe bioactive – aminoacizi, vitamine, minerale, mono şi poli-zaharuri, enzime etc.
Planta regină
Aloe vera (aloeh = ”sevă cristalină”, în limba arabă, vera = ”adevărată”, în limba latină), sau Aloe barbadensis, sau ”crinul deşertului”, cum este numită în diferite registre, de la cel ştiinţific, la cel comun, aparţine familiei Liliaceae, drept care se află în suprinzătoare (pentru ne-botanişti) relaţii de rudenie cu lăcrămioarele, yucca, dracaena, crinul, laleaua şi alte plante spectaculoase, dar şi cu sparanghelul ori ceapa, usturoiul şi arpagicul (la fel de spectaculoase… cel puţin prin parfum).
Proprietăți medicinale
Uz intern:
- aloe are efecte hipoglicemiante (reduce nivelul glicemiei din sânge) şi hipocolesterolemiante (scade nivelul colesterolului); de aceea este indicată în tratamentul diabetului de tip 2 şi al hipercolesterolemiei
- tratează tulburările gastro-intestinale (constipaţia cronică sau punctuală, legată de sindromul colonului iritabil şi flatulenţa)
- este un puternic antioxidant: previne/încetineşte procesul de îmbătrânire celulară
- acţionează împotriva oboselii cronice, a candidozelor şi paradontozei
- reduce la minimum riscul de infecţii.
Uz extern:
- tratează afecţiunile pielii: acneea, eczemele, psoriazisul, arsurile produse de expunerea excesivă la soare, furunculii, senzaţia de mâncărime, înţepăturile de insecte, zgârieturile şi micile tăieturi, grăbind procesul de regenerare a pielii
- are efectul unui analgezic uşor, calmând durerile articulare, musculare şi nevralgice (localizate pe traseul unui nerv)
- ajută pielea deshidratată, iritată sau uscată să revină la normal
- atenuează ridurile etc.
Cum se folosește
Gelul de aloe se aplică direct pe piele, în strat subţire. Sucul se consumă în doză maximă de 50 ml pe zi, iar capsulele se administrează în doză maximă de 200-300 mg pe zi. De reţinut că, pentru fiecare pacient în parte, schema concretă de tratament trebuie să fie întocmită de către medicul specialist în fitoterapie, iar nu de către vecina de palier ori colega de la serviciu!
Precauții și contraindicații
- una din primele recomandări ale specialiştilor este să se evite expunerea la soare în timpul tratamentului cu geluri cu Aloe vera, din cauza riscului de fotosensibilitate (inflamarea pielii, ca urmare a combinaţiei dintre lumina solară şi substanţele active din plantă)
- specialiştii interzic consumul pe cale orală al remediilor din Aloe vera în timpul sarcinii şi în cazul copiilor mici
- contraindicaţiile se referă, logic, şi la persoanele alergice la Aloe vera, ca şi la cele care suferă de colon iritabil, ulcere, tulburări cardiace şi renale, dureri abdominale, obstrucţie intestinală, apendicită
- trebuie evitată şi suprapunerea remediilor din Aloe vera cu alte remedii pe bază de plante cu efect laxativ, hipoglicemiant sau hipocolesterolemiant
- şi timpul contează: perpetuarea tratamentului peste un an de zile creşte riscul de apariţie a cancerului colo-rectal, atenţionează specialiştii.
Mai multe avertismente şi contraindicaţii, decât beneficii? Aşa poate părea, dacă uităm un lucru esenţial: plantele sunt medicamente! Povestea intens mediatizată cu ”efectele secundare zero ale fitoterapiei” şi ale remediilor naturiste, în general, rămâne doar o poveste.
Da, plantele medicinale – şi celelalte terapii alternative – au mai puţine efecte secundare, în comparaţie cu medicaţia chimică alopată. Dar numai şi numai dacă sunt administrate în mod responsabil, cu recomandarea şi în schema de tratament obţinute de la un specialist în medicină complementară (naturală). Nu vorbim aici despre un ceai de muşeţel sau despre cataplasma cu frunze de varză. Ci despre o plantă cu o forţă de temut. Atât în bine, cât şi în rău.
Plantele, doamnelor şi domnilor, dragi prieteni, SUNT MEDICAMENTE!
„ALOE VERA: MIRACOLUL TAMADUITOR AL MEDICINII VERZI” de blog.aimgroup.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .