Trăim învăluiţi în noxe: cele emise de platformele industriale şi de miliardele de maşini, de toate tipurile şi dimensiunile, care cutreieră Planeta; şi cele pe care le emanăm noi înşine: norii de fum emişi de ţigări şi pipe, de exemplu. Una la mână. A doua la mână: vremurile în care goneam vânatul prin păduri sunt istorie prăfuită, azi petrecem trei pătrimi din viaţă static (sedentar) şi ne ”vânează” pe noi preparatele rafinate, prelucrate termic, pseudohrană cvasiartificială, care spoliază alimentele de proprietăţile lor. Trei la mână: ne ”condimentăm viaţa” cu alcool şi alte excitante. Patru la mână: muncim şi ne odihnim dezordonat. Stranie asociere de termeni? Nu la fel de stranie ca modul şi contextul nostru de viaţă. Modernă, mă înţelegi?
Unu plus doi, plus trei, plus patru = alterarea progresivă a stării de echilibru vital a organismului.
Înapoi la natură!
Înapoi la natură! Aceasta este soluţia propusă de către Valeriu Ciuculin pentru toate relele mai sus pomenite: ”În acest scop încerc să pun la îndemâna celor interesaţi o gamă largă de produse fitoterapeutice sub forma cea mai simplă de preparare şi administrare: infuzii, ceaiuri, decocturi, macerate, siropuri, tincturi, sucuri, vinuri, oţeturi medicinale, care pot fi preparate în orice gospodărie”.
Preparate dintr-o singură plantă
Am selectat, din ”capitolul” infuzii-ceaiuri (cea mai simplă şi rapidă modalitate de preparare a plantelor medicinale), 20 de reţete preparate, fiecare, din câte o singură plantă din ”arsenalul” tămăduitor al bunicii, readus în actualitate sub titlul simplu şi edificator ”Remedii naturiste”.
1. Ceai de brusture
Preparare: 1 linguriţă rasă de rădăcină de brusture se pune peste noapte la macerat în 1 litru de apă, se încălzeşte dimineaţa şi se strecoară. Se beau zilnic 2-3 ceştI.
Se foloseşte în caz de: febră, insuficienţă respiratorie, artrită, gută, epilepsie.
2. Ceai de coşul popii (nalbă)
Preparare: se foloseşte numai ca extract rece. Se pune 1 linguriţă cu vârf de plantă la 1 litru de apă, se lasă peste noapte la macerat, iar dimineaţa se încălzeşte uşor. Se beau 2-3 ceşti pe zi.
Se foloseşte în caz de: inflamaţii ale mucoaselor gastro-intestinale, gastrite, inflamaţii ale mucoaselor vezicale, ale cavităţii bucale, secreţie pulmonară abundentă, bronşite, tuse, răguşeală puternică, amigdalită, laringită, gură uscată, emfizem pulmonar.
3. Ceai de cimbru
Preparare: 1 linguriţă cu vârf de plantă opărită în 250 ml de apă, se lasă să stea puţin. Se beau 2-3 ceşti pe zi, iar în crizele de epilepsie se beau 2 ceşti pe zi, timp de 3 săptămâni, cu întrerupere de 10 zile.
Se foloseşte în caz de: crampe abdominale, stomacale şi menstruale, paralizie, boli de nervi, spasme ale organelor pelvine; asociat în părţi egale cu patlagină îngustă, combate afecţiunile căilor respiratorii, astmul bronşic, tusea convulsivă.
4. Ceai de ciuboţica cucului
Preparare: la fel ca mai sus. Se beau 2-3 căni pe zi.
Se foloseşte în caz de: insomnie, tulburări nervoase, are efecte liniştitoare asupra inimii şi nervilor, elimină substanţele toxice, calmează migrena, cefaleea, elimină calculii vezicii urinare.
5. Ceai de coada calului
Preparare: 1 linguriţă cu vârf de plantă la 1 litru de apă clocotită se opăreşte, se lasă puţin la infuzat, se strecoară şi se beau câte 2-3 ceşti pe zi, călduţ, cu înghiţituri mici.
Se foloseşte în caz de: dureri reumatismale, artrite şi nevralgii, hemoragii şi vărsături cu sânge, răceli vezicale, dureri spastice, retenţii de apă în pericard, în pleură, tulburări renale după scarlatină şi alte boli infecţioase grele, cu dereglări în eliminarea apei.
6. Ceai de coada şoricelului
Preparare: la fel ca mai sus. Se beau 1-2 ceşti pe zi.
Se foloseşte în caz de: congestii cerebrale însoţite de dureri, ameţeli, boli de ochi însoţite de lăcrimare, migrenă cauzată de schimbarea vremii, menopauză, cancer al organelor pelviene, inflamarea ovarelor, incontinenţă urinară (în aceste ultime cazuri se fac şi băi de şezut).
7. Ceai de creţişoară
Preparare: infuzie din 1 linguriţă cu vârf de plantă la 1 l apă clocotită; se beau 2-3 ceşti pe zi.
Se foloseşte în caz de: febră pricinuită de răni purulente, leziuni, abcese, extracţii dentare, slăbiciune musculară, anemie, obezitate etc.
8. Ceai de drăgaică (sânziene)
Preparare: la fel ca mai sus. Se beau câte 4 ceşti pe zi.
Se foloseşte în caz de: afecţiuni ale ficatulu, rinichilor, pancreasului, splinei, tulburări ale sistemului limfatic, junghiuri intercostale, epilepsie, isterie, boli ale nervilor, retenţie urinară, nisip şi piatră (calculi) la rinichi, vezică urinară, în bolile guşei, ale glandei tiroide, cancer al limbii, ulceraţii canceroase, boli de piele de natură canceroasă.
9. Ceai de filimică (gălbenele)
Preparare: 1 linguriţă de flori se lasă al infuzat în 250 ml de apă clocotită, timp de 2-3 minute, se strecoară şi se beau 3 căni pe zi, cu înghiţituri rare.
Este recomandat în caz de: icter infecţios, răni, boli gastrointestinale, crampe şi ulcere stomacale, viroze, infecţii bacteriene, stimulează circulaţia sângelui.
10. Ceai de măcrişul iepurelui
Preparare: se opăreşte 1 lingură de frunze proaspete cu 1 l apă clocotită. Se beau 2 căni pe zi, încălzite.
Este recomandat în caz de: pirozis (arsuri la stomac), tulburări hepatice şi digestive uşoare, icter, nefrită, erupţii cutanate, viermi intestinali.
11. Ceai de muşeţel
Preparare: se face infuzie din 1 linguriţă de flori la 250 ml de apă clocotită, timp de 2 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi.
Se foloseşte în caz de: crampe şi dureri abdominale (colici), balonări, diaree, erupţii, dureri de stomac, secreţii stomacale abundente, tulburări menstruale, alte afecţiuni ale organelor pelvine, insomnii, febră, dureri de pe urma rănilor, dureri de dinţi; în tratamentul retenţiei urinare – se fierbe 1 l vin cu 1 pumn de muşeţel, se bea un pahar dimineaţa şi unul seara, maximum 8 zile.
12. Ceai de nuc
Preparare: 1 linguriţă cu vârf de frunze tăiate mărunt se opăresc cu 250 ml de apă clocotită. Se beau 2 căni pe zi.
Se foloseşte în caz de: tulburări digestive, constipaţii, inapetenţă, diabet, icter, curăţirea sângelui.
13. Ceai de obligeană
Preparare: 1 linguriţă rasă de rădăcină se lasă peste noapte la macerat în 250 ml de apă rece. Dimineaţa se încălzeşte şi se strecoară. Se bea câte o înghiţitură înainte şi după fiecare masă.
Se foloseşte în caz de: slăbiciune generală a organismului, a organelor digestive, balonări stomacale, intestinale, colici, dereglări glandulare, artrită, hipometabolism, hipotonie intestinală, cloroză (formă de anemie caracterizată prin micşorarea considerabilă a cantităţii de hemoglobină din sânge şi printr-o coloraţie galben-verzuie a pielii) şi hidropizie (acumularea anormală de apă sub piele sau în ţesuturi).
14. Ceai de păpădie
Preparare: la fel ca mai sus. Se bea cu înghiţituri mici, cu 1 oră înainte de micul dejun şi cu 1 oră după.
Se foloseşte în caz de: boli biliare şi hepatice; mai este recomandat ca depurativ, pentru stimularea digestiei, sudorific, diuretic, subţiază sângele.
15. Ceai de patlagină îngustă
Preparare: se face infuzie din 1 linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită, timp de 3 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi.
Se foloseşte în caz de: maladii ale aparatului respirator, tuse, astm bronşic, tuberculoză pulmonară, afecţiuni renale şi hepatice, curăţă stomacul de toxine; este recomandat, de asemenea, persoanelor cu înfăţişare palidă, care fac erupţii, eczeme, dar şi copiilor firavi, bolnăvicioşi, care nu se dezvoltă normal, deşi sunt hrăniţi în condiţii în mod corect.
16. Ceai de pedicuţă
Preparare: 1 linguriţă rasă de pedicută se opăreşte în 250 ml de apă clocotită timp de 2 minute. Se bea 1 ceaşcă pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol, cu 1 oră înainte de micul dejun, înghiţitură cu înghiţitură. În cazul cirozei hepatice sau al cancerului hepatic se beau zilnic 2 ceşti.
Se foloseşte în caz de: reumatism, artrită, constipaţie cronică şi hemoroizi, boli ale căilor urinare, ale organelor genitale, colici renale, hepatite, tumori ale ţesutului conjunctiv al ficatului (inclusiv maligne).
17. Ceai de podbal
Preparare: se foloseşte 1 linguriţă de flori şi frunze amestecate în părţi egale la 1 litru de apă clocotită, care se opăreşte şi se lasă la răcit. Se beau mai multe căni pe zi, îndulcite cu miere de albine.
Se foloseşte în caz de: bronşite, laringite, faringite, astm bronşic, pleurezie, tuberculoză pulmonară, tuse, răguşeală.
18. Ceai de rostopască
Preparare: la fel ca mai sus. Se beau mai multe căni pe zi, îndulcite cu miere de albine.
Se foloseşte în caz de: boli hepatice grave, curăţă sângele
şi ficatul, are influenţă benefică asupra metabolismului, este folosit cu succes în afecţiunile biliare, renale şi hepatice.
19. Ceai de salvie
Preparare: la fel ca mai sus. Se face gargară în cazuri de gingivită, paradontoze. În celelalte afecţiuni se bea ca ceai.
Se foloseşte în caz de: paralizii, apoplexie, transpiraţie nocturnă, spasme, afecţiuni ale măduvei spinării, dereglări glandulare, tremurul membrelor, afecţiuni hepatice, balonări. Are acţiune depurativă, elimină mucozităţile prea abundente din aparatul respirator, stimulează pofta de mâncare, combate diareea şi tulburările intestinale.
20. Ceai de traista ciobanului
Prepare: se opăreşte 1 linguriţă de plantă în 250 ml de apă clocotită, timp de 2-3 minute. Se beau zilnic 2-3 ceşti.
Se foloseşte în caz de: hemoragii nazale, stomacale, intestinale, metroragii, hipermenoree, răni sângerânde. În bolile specifice sexului feminine se beau cu 8-10 zile înainte de venirea ciclului câte 2 ceşti. Acest ceai se foloseşte şi în reglarea ciclului în perioada pubertăţii. Pe timpul menopauzei se beau câte 2 ceşti timp de 30 de zile, cu pauză de 21 de zile, repetându-se periodic.
„20 de plante care întăresc sistemul imunitar și te vindecă de boli” de blog.aimgroup.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .