Pentru a începe dintr-un spațiu al clarității, ce poate să ne conducă mai lesne către realizarea importanței acestei practici, am să creionez câteva idei care sunt definitorii pentru regresii. Psihologia modernă și nu numai, include în rândul instrumentelor de lucru, tehnici precum regresia, hipnoza sau transa. Dintre cele trei, regresia este unul dintre instrumentele care au ”prins” și în lumea spirituală, în cadrul conceptului de vindecare holistică.
Mintea, amintirile și memoria sufletului
Dacă privim din perspectiva psihologiei, regresia înseamnă inducerea unei stări de relaxare profundă, în care pot fi accesate niște amintiri – informații, senzații, emoții etc. – pe care în mod normal, conștient, nu le putem accesa. Din perspectiva vindecării holistice, prin introducerea noțiunii extinse de minte – dincolo de realitatea directă, percepută – regresia devine un instrument de auto-cunoaștere și vindecare. Un instrument de conștientizare ce poate funcționa ca un proces de dezamorsare a unor tensiuni interioare, care la prima vedere nu o au o cauză. Sau cel puțin o cauză identificabilă și nu numai atât.
Stările interioare – porți pentru auto-cunoaștere
Poate sunteți familiarizați cu legătura dintre frecvența undelor cerebrale și starea de conștiență pe care o experimentăm. În mod normal, în viața de zi cu zi, implicați în activitățile uzuale, creierul funcționează preponderent emițând unde de frecvență beta – între 14 și 30 Hz. Pentru a accesa acele amintiri care se stochează în zona necunoscută a minții noastre, este nevoie de o stare de relaxare profundă, care corespunde unor unde cerebrale de frecvență mult mai joasă – theta, între 4 și 8 Hz. Uzual, acest tip de unde cerebrale sunt emise de către creierul uman atunci când experimentăm somnul de tip REM – somnul cu vise. O regresie reușită, sigur duce persoana ghidată undeva în zona de unde alfa – între 8 și 14 Hz – și mai departe către zona de unde theta.
Tradițiile orientale au, încă de acum câteva mii de ani, integrate în sistemele de cunoaștere ezoterică, noțiunea împărțirii minții în mai multe paliere: mintea logică personală, liniară și mintea ”înaltă”, non-liniară. Cu cât activitatea creierului este la niveluri mai joase de frecvență cu atât permitem minții înalte să lucreze și de aceea în acele stări, mintea poate accesa informați care, în mod obișnuit, nu sunt disponibile. Mai mult decât atât, atunci când conștiența se concentrează pe zona minții non-liniare, se pot accesa secvențe temporale care în mod normal nu sunt disponibile.
Vieți anterioare – valoare și adevăr
Contează mai puțin dacă ajungi să crezi în realitatea vieților anterioare – deși dovezile par să fie extrem de puternice în susținerea ideii mai degrabă decât împotriva ei -, ceea ce este important este să înțelegi importanța acestor călătorii în viețile anterioare.
Să zicem că ai o frică de arahnoide pe care nu ți-o poți explica sau vindeca. În cadrul unei regresii într-o viață anterioară, descoperi că în secolul 15 ai murit înțepat de niște păianjeni veninoși, pentru că ai fost supus unei cruzimi sau unei torturi.
Ce se întâmplă practic, în momentul în care primești această informație? Îi oferi minții tale un motiv conștient pentru frica respectivă. Îi permiți minții tale să se deschidă către o perspectivă mai largă, în care o problemă aparent nerezolvabilă, ajunge la un compromis. În acest context, există o permisiune interioară pentru rezolvare, pentru schimbarea unor programe inconștiente, ce declanșau frica respectivă, există o relaxare interioară.
Dacă informațiile respective sunt sau nu ”reale” este mai puțin important. Ceea ce este esențial este că îi oferi percepției tale o experiență senzorială care este aproape la fel de reală precum realitatea percepută. Acest lucru înseamnă o bază solidă pentru crearea unui nou set ”instrucțiuni” după care mintea ta va funcționa, permițând în mod natural schimbarea vechiului set care declanșa reacția bio-chimică de frică la vederea viețuitoarelor cu opt picioare.
Timpul: o consecință a percepției mentale
Dacă privim tehnica regresiei dintr-o perspectivă holistică, implicațiile existenței acestei posibilități deschide niște capitole interesante pentru noi. În primul rând ne face să ne întrebăm cu seriozitate dacă sau nu există cu adevărat acest traseu evolutiv al Sufletului, de-a lungul a mai multor experiențe umane și automat redefinirea ideilor de viață și de moarte.
Apoi, putem ataca problematica timpului dintr-o altă perspectivă. Există, în filosofiile și curentele spirituale orientale – precum buddhismul, hinduismul, shivaismul, zen, tao etc. – ideea că timpul este doar o consecință a existenței percepției mentale. Că fluxul, curgerea timpului, este doar o percepție și nu realitatea. Că realitatea este de fapt că totul există în conștiința noastră și că, de fapt, conștiința este cea care observă trecerea timpului, ca timp, atunci când ia forma minții. Dacă extrapolăm, ideea că putem accesa amintiri din niște vremuri în care nu ne aflam în forma fizică actuală, înseamnă o dovadă a continuității acestei conștiințe, care ia formă individuală, pentru fiecare dintre noi. Asta înseamnă că, atunci când relaxăm activitatea mentală – oglindită în frecvența undelor cerebrale emise – ne reconectăm la fluiditatea și inteligența infinită a Conștiinței, ceea ce are în mod direct efecte benefice asupra organismului.
Sigur că putem să privim problematica regresiilor în vieți anterioare din multe perspective, însă pentru articolul de față, atenția noastră s-a concentrat pe efectele pe care această tehnică o poate avea în viața noastră și pe eventualele beneficii pe care le putem extrage din ea.
Contraindicații
Deși sunt persoane care susțin că cei care fac asemenea regresii pot experimenta diverse situații de viață ce pot avea un potențial afectiv negativ – prin experimentarea unor traume trecute – personal cred că, având o ghidare potrivită și o conștientizare efectivă a faptului că acele amintiri nu au cum să afecteze o persoană cât de cât echilibrată și cu o viziune corectă asupra fenomenului, riscurile sunt minime sau chiar inexistente. Desigur că, aș recomanda o informare înainte de a face un asemenea pas și o discuție clarificatoare atât înaintea sesiunii cât și după.
Restul ține de particularitățile fiecăruia, de capacitatea de percepție a fiecăruia, de capacitatea de te lăsa ghidat și de ”talentul” și cunoașterea persoanei care ghidează.
Experiența personală
Din propria experiență pot spune că, pentru mine și pentru cei cu care am experimentat regresii în vieți anterioare, efectele au fost în cel mai rău caz… neutre. Au existat cazuri de îmbunătățire a unor talente artistice, în urma unei regresii aleatorii – ceea ce ne aduce cu gândul la perspectiva integrală a Conștiinței, care ghidează totul într-un mod misterios de inteligent și plin de iubire – sau de rezolvare a unor fobii sau frici care, ani de zile nu și-au găsit rezolvarea în alt fel.
Sunt sigur că un specialist în așa ceva ar avea o listă lungă de cazuri fericite și poate unul sau două mai ciudate. Dar chiar și acele cazuri mai ciudate, dacă ar fi abordate într-o alt fel de societate, care privește lucrurile mai în profunzime, ar fi văzute doar niște deschideri care au niște efecte neplăcute inițial. Ceea ce se deschide, în urma unei asemenea experiențe, este o poartă interioară plină de lumină și înțelegere și o doză destul de mare de suflu vital pentru cel care trece în mod conștient printr-o asemenea experiență.
Nota autorului: în cazul în care simți că îți este frică să alegi acest tip de tehnică de cunoaștere și vindecare, atunci poate este nevoie de un proces pregătitor, în care frica respectivă este abordată și vindecată, folosind o altă ”tehnică”.
Te-ar mai putea interesa și:
Undele cerebrale – secretul trezirii spirituale?
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.