Ne putem (pe)trece viaţa căutându-ne sau minţindu-ne. Alegând prima cale – descoperirea adevărului interior –, am putea ajunge curând la concluzia că ne-am înhămat la mai mult decât putem duce. Pentru că pornim, cumva, la dezlegarea unei şarade: ”Să te (re)găseşti navigând printre falsul adevărat, adevărul fals, adevărul adevărat şi falsul fals”.
Simţi deja că te ia durerea de cap? Reproşează-i-o (glumim, fireşte!) dramaturgului suprarealist Armand Salacrou, cel pe care l-am citat. Dar, pe fond, despre asta este vorba, atunci când râvnim să atingem adevărul interior. Şi nu este mult mai comod să alegem cea de a doua cale? Ba daaaa! Dar ne asumăm ratarea unuia din sensurile înalte ale acestei existenţe. Golirea ei de conţinut. Pentru că am venit aici, dacă mai ţinem minte, tocmai pentru a ne cunoaşte pe noi înşine, înainte de toate. Ca fragment şi scânteie de Univers.
CU MASCĂ ŞI FĂRĂ MASCĂ
Cum scăpăm de toate măştile pe care le purtăm? Cum ne eliberăm de jocurile de putere şi de meschinării? Cum ne cunoaştem mai bine şi devenim mai autentici, mai adevăraţi, cu fiecare zi ce trece? Cum să găsim cuvântul şi atitudinea juste, pentru a comunica profund şi sincer cu noi înşine, întâi de toate, şi apoi cu cei din jur?
Prin introspecţie. Calea ce ne coboară în sine, pentru a ne descoperi nevoile. Şi dorinţele. Şi resursele. Şi a le face să ”lucreze” în slujba noastră. ”Disciplina” care are drept ”obiect de studiu” lumea noastră interioară, cea din trecut şi cea din prezent.
TEHNICI DE INTROSPECŢIE
Poate cea mai simplă metodă de a practica introspecţia este şi cea mai comodă. Te întinzi pe pat sau într-un fotoliu, închizi ochii şi faci linişte în mintea ta. Te concentrezi asupra propriei respiraţii, o asculţi atent. Apoi începi să îţi pui întrebările esenţiale: ”Ce fel de om sunt? Unul amabil, plăcut, deschis la problemele celorlalţi, gata să le sară în ajutor?”. Dacă răspunzi ”da”, treci la următoarea întrebare: ”În ce măsură şi cu ce frecvenţă se manifestă acest fel de a fi al meu?”.
Mai departe: te centrezi asupra unui anumit aspect al caracterului tău şi lucrezi asupra lui, îl amplifici, îl şlefuieşti, până când simţi că ai făcut un progres semnificativ. Apoi alegi una dintre expresiile sale concrete şi o aplici consecvent, minimum două săptămâni.
Cu cât vei practica mai mult introspecţia, cu atât vei reuşi să discerni mai bine propriul tău adevăr!
O altă tehnică, intens explicată şi aplicată în cabinetele psihoterapeuţilor, constă în a redacta ”ordinea misiunii personale”. Este vorba despre un text ce defineşte şi detaliază obiectivele pe care vrei să le atingi în viaţă. Un gen de aplicaţie concretă a valorilor tale personale.
De exemplu: ”Misiunea mea pe acest pământ este să fac astfel încât viaţa celor din jurul meu să fie mai bună. Pun la bătaie toate capacităţile mele pentru a-mi atinge scopul”.
Ca să aşterni pe hârtie ”misiunea personală”, este nevoie să te concentrezi şi să scoţi la lumină acel ceva esenţial pentru tine. Scrie ce anume vrei să devii. Descrie modul în care vei contribui la atingerea acestui vis. Fiecare ”misiune personală” este unică. Dar elementele care ajută la redactarea ei sunt, în mare, aceleaşi:
-
să rămân eu însumi
-
să-mi păstrez simţul umorului
-
să fiu onest cu mine însumi
-
să îi ascult (nu doar să îi aud) pe ceilalţi
-
să ajut în fiecare zi câte o persoană
-
să nu judec fără să mă bazez pe fapte
-
să am grijă de corpul meu, ca să mă bucur de o viaţă lungă.
Următorul exerciţiu constă în identificarea verbelor pe care chiar le simţi rezonând în tine: a organiza, a călători, a învăţa, a păstra, a lupta, a deveni, a crea, a învinge etc.
Apoi întocmeşti o listă scurtă cu primele cinci persoane pe care le admiri cu toată fiinţa ta. Te gândeşti la fiecare în parte, analizând ce anume admiri la ea şi îţi explici ţie însuţi de ce.
Pasul următor? Definirea rolurilor. Acum eşti în postura dramaturgului: conturezi roluri, personaje. Dar în fiecare dintre ele eşti tot tu, definindu-te aşa cum ai vrea să fii în calitate de fiu, părinte, soţ/soţie, angajat sau patron, membru al unei asociaţii… Adică în fiecare dintre rolurile pe care le ”interpretezi” în această viaţă.
Stai strâmb şi judecă-te drept, în fiecare dintre ipostaze, răspunzând la următoarele întrebări:
-
ce vreau să fac?
-
pe cine vreau să ajut?
-
ce rezultate voi obţine?
-
ce aduc bun în fiecare rol în parte?
Sinceritatea totală este cheia reuşitei. Datorită ei vei vedea că fiecare cuvânt prin care te descrii în cutare sau cutare ipostază reflectă un adevăr al tău profund, o valoare în care crezi, pe care ţi-o asumi. Şi de care nici nu ai ştiut (la modul conştient) până acum…
Psihiatrul vienez Victor Frankl, doctor în neurologie şi filosofie considerat, în secolul trecut, ”profetul sensului vieţii”, spunea: ”Ne detectăm mai uşor misiunea atunci când nu o inventăm. Ea există deja în noi, dar trebuie să ne dăm minima osteneală de a deveni conştienţi de ea”.
Aceste exerciţii repetate pe parcursul întregii vieţii (nu este un angajament de termen limitat, după cum bine vezi, pentru că n-ai face decât să risipeşti azi ceea ce ai câştigat ieri) te vor ajuta să te scrutezi mai bine. Le vei înţelege cel mai bine utilitatea în momente-cheie, când vei avea de făcut alegeri cruciale în viaţa personală sau profesională. Evoluând pas cu pas, ele îţi vor permite să rămâi adevărat în toate situaţiile şi în toate relaţiile cu care vei avea de a face. Un mijloc foarte frumos de a învăţa să te cunoşti mai bine, pentru a-ţi cultiva adevărul interior şi a-l vedea cum se revarsă în exterior.
Articol semnat de Denisa
Iată ce cărți te vor ajuta să te cunoști mai bine și să-ți afli sensul vieții:
Descoperă-ți destinul
Călugărul care și-a vândul Ferrari-ul
50 de idei care-ți schimbă viața
