„Fără a se cunoaşte, fără a înţelege mersul şi funcţiile maşinăriei sale, omul nu poate fi liber, nu se va putea guverna şi va rămâne întotdeauna un sclav şi jucăria forţelor care acţionează în el.“ (Învățăturile lui Gurdjieff, Claude G. Thompson)
Din punct de vedere spiritual, un om poate dormi o viaţă întreagă. Dar, în acelaşi timp, omul poartă în el posibilitatea evoluţiei sale, însă este nevoie ca aceasta să fie trezită.
Pentru a fi în stare să-şi realizeze posibilităţile, să evolueze, să depăşească stadiul de maşină şi să câştige nemurirea, omul trebuie să aibă o dorinţă puternică de eliberare şi să fie gata să-i sacrifice totul. Asemenea oameni pot deveni nemuritori. Maestrul spiritual G.I.Gurdjieff a identificat trei căi care conduc la realizare spirituală, iar noi vi le prezentăm ca atare.
Calea Fachirului
Este calea luptei cu corpul fizic, una lungă, dificilă şi incertă. Fachirul se străduieşte să-şi dezvolte voinţa fizică şi ajunge acolo prin suferinţe teribile, torturându-şi corpul. Această cale este constituită din exerciţii fizice incredibil de complicate. În fachir se dezvoltă ceea ce se poate numi voinţă fizică, dar celelalte funcţii ale sale, emoţionale şi intelectuale, rămân nedezvoltate.
„El a dobândit voinţa, dar nu are la ce să o poată aplica. El nu se poate folosi de ea, pentru a căpăta cunoaşterea sau pentru a se perfecţiona pe sine. În general, este prea bătrân, pentru a mai începe o muncă nouă“, susţine filosoful armean.
Pe această cale, un om nu are maestru, în sensul propriu al cuvântului. Maestrul, în acest caz nu instruieşte, el serveşte doar ca exemplu. Munca elevului se limitează la a-l imita.
Calea călugărului
Este calea credinţei, a sentimentului religios, fiind şi ea foarte dură şi lungă. Călugărul îşi petrece ani întregi luptând cu sine însuşi, dar toată munca lui se concentrează pe sentimente. Credinţa dezvoltă în el voinţa asupra emoţiilor.
Dar corpul său fizic şi capacităţile sale intelectuale pot rămâne nedezvoltate.
„Pentru a fi capabil de a folosi ceea ce a dobândit, el va trebui să se cultive fizic şi intelectual. El trebuie să devină şi un yoghin sau un fachir. Sunt foarte rari cei care merg atât de departe; şi mai rari, cei care depăşesc toate dificultăţile, ajungând la capătul drumului. Cei mai mulţi mor înainte de ajunge la capăt sau sunt călugări doar aparent“, arată filosoful hibele acestei căi.
Omul care urmează calea călugărului are un maestru şi i se supune total. Esenţială este credinţa în Dumnezeu, eforturile neîntrerupte pentru a-L asculta şi a-L servi, deşi, în înţelegerea şi iubirea pentru El, pot fi multă subiectivitate şi multe contradicţii.
Calea yoghinului
Este calea cunoaşterii, calea intelectului. Totuşi, corpul şi emoţiile yoghinului rămân nedezvoltate şi, precum fachirul sau călugărul, nu se poate bucura de victoria sa. El ştie totul, dar nu poate face nimic. Pentru asta, el trebuie să aibă şi stăpânirea asupra corpului şi a emoţiilor sale.
„Totuşi, yoghinul are avantajul de a şti ce îi lipseşte, de a şti ce trebuie să facă şi direcţia în care trebuie să pornească. Sunt foarte rari cei care ajung aici. Cei mai mulţi se opresc la un nivel anume şi nu merg mai departe.“
Un yoghin nu face nimic fără un maestru. La început, el trebuie imitat, ca şi în cazul fachirului, şi trebuie să crezi în el, ca în cazul călugărului. Apoi, discipolul devine propriul său maestru, după ce învaţă metodele maestrului şi exersează, aplicându-le la el însuşi.
Dacă toate aceste căi obişnuite sunt şi incomplete, G.I.Gurdjieff semnalează existenţa unei a patra posibilităţi, salvatoare.
A patra cale pentru realizare spirituală
Una care, cel puţin în debutul ei, este mai puţin drastică decât celelalte trei. Este posibil, aşadar, s-o urmăm fără a rupe relaţiile cu oamenii şi fără a abandona ceva. Această cale nu cere renunţare.
Pe celelalte căi, fachirul, călugărul şi yoghinul lasă în urma lor sarcini neduse la capăt şi ei nu pot folosi ceea ce au dobândit, deoarece nu sunt stăpâni pe toate funcţiile lor. Astfel, fachirul este stăpân al corpului său, nu şi al emoţiilor şi al gândurilor sale. Călugărul este stăpân al emoţiilor sale, nu al corpului, nici al gândurilor sale. Iar yohinul este stăpânul gândurilor sale, nu şi al corpului şi al emoţiilor.
A patra cale pentru realizare spirituală este diferită faţă de altele pentru că pune în faţa omului existenţa unei înţelegeri. Aşadar, el nu trebuie să facă nimic fără a înţelege, cu cât înţelege mai mult ce face, cu atât mai mult rezultatele eforturilor sale vor fi notabile.
„Credinţa aici nu este necesară. Dimpotrivă, de orice natură ar fi, ea ar fi un obstacol. Pe a patra cale, un om trebuie să se asigure prin el însuşi de adevărul care i se spune. El nu trebuie să facă nimic, până nu capătă această certitudine“, arată Gurdjieff.
Vorbim, până la urmă, de o muncă pe trei direcţii, simultan: fizică, mentală şi emoţională. Iar atunci când un om obţine voinţa, prin intermediul celei de-a patra căi, el chiar se poate servi de ea, pentru că a dobândit controlul tuturor funcţiilor sale fizice, emoţionale şi mentale.
Cele patru căi de realizare spirituala by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.