Știi sentimentul acela, că ai atins fundul oceanului: ești devastat și totodată liniștit – în fine, mai jos de atât nu mai ai unde merge! Le-ai pățit pe toate, în linie. Nu mai ai ce bifa. Lista cu ”Dă Doamne să nu se întâmple…!” s-a epuizat. Ce s-ar mai putea întâmpla, ca să mai conteze? Nimic. Sau totul. Dacă mai jos de atâta nu se poate, înseamnă că ai intrat pe sens unic: înapoi înspre în sus. Înspre suprafața apei. Înspre lumină. Înspre împăcarea cu sine.
Florence Servan-Schreiber spune că se poate. Și ar fi cazul să știe ce spune.
Specializată în psihologie transpersonală în amfiteatrele universitare californiene, apoi promotoare a programării neurolingvistice în Franța maternă, jurnalist, scriitor și conferențiar hârșit în hățișurile psihologiei pozitive, doamna Servan-Schreiber ne predă cheile ”atitudinii Power Patate” – o asociere de cuvinte imposibil de tradus pentru mine (dacă a găsit cineva echivalentul românesc îl rog să mă ajute), între superconsacratul anglicism ”power” și italienescul ”patate”: ”putere” + ”cartofi”.
Împăcarea cu tot și cu toate
O voită, foarte probabil, contradicție în termeni. O aparent absurdă asociere, programată să comande emergența: întoarcerea din adâncuri, pe luciul apei. Împăcarea cu tot, cu toate. Cu sine. Se poate, spune autoarea franceză. Pentru că avem, cu toții, neștiute superputeri. Trebuie doar să îndrăznim să trezim supereroul din noi. Și ne învață cum.
”Power patate”: ce înseamnă?
Conștientă de confuzia pe care o poate provoca acest titlu năstrușnic, autoarea propune următoarea definiție:
”Power patate este starea în care ne aflăm atunci când suntem cu adevărat în locul nostru, cu singularitatea noastră, în contact cu potențialul nostru deplin”.
Pentru a ne convinge că se poate aduce exemplul personal: nu a fost întotdeauna adepta psihologiei pozitive. Dimpotrivă. ”Am avut perioade în care mă hărțuiau o grămadă de dubii; ca atunci când am trăit ceea ce am considerat, la momentul respectiv, cea mai grea cumpănă din viața mea: David, verișorul meu drag, își pierduse viața, iar eu îmi pierdusem locul de muncă.”
”Power patate” este rodul reflecției îndârjite asupra unei singure întrebări: ”Ce ne poate ajuta să răzbim?”. Să ieșim din nou la suprafață. Pe luciul apei.
Răspunsul pe care l-a găsit pare prea simplu pentru o miză atât de mare: să îndrăznim să fim noi înșine, pur și simplu. Mai rămâne ”doar” să aflăm cine suntem cu adevărat și să scoatem la lumină faimoasele noastre superputeri. În șapte etape. Ca șapte chei ale împăcării cu sine.
1. Să încetăm să ne mai comparăm
Avem supărătoarea manie de a ne compara cu alții. Și, ceea ce este și mai supărător, ne comparăm ca să ne devalorizăm. Ne (pe)trecem viața aducând elogii celor care ”au reușit” prin comparație cu noi, ”cei care…”. Cei care ce, mă rog? ”Cei care suntem niște…!” Ei, spune-i pe nume: niște ce?! Niște acumulări progresive de complexe autoinduse, poate? Fără doar și poate!
Or, atitudinea ”Power patate” recomandă efectuarea unei rotații de 180 de grade:
”Ești perfect așa cum ești!”.
Nu încerca să semeni cu altcineva în afară de tine. ”Explorează propria singularitate și iubește-te din toată inima: ești unic!”.
2. Jos măștile!
Nu există o cale mai scurtă pe care vei ajunge la ceilalți decât asumarea și afirmarea propriei autenticități.
”Ne petrecem timpul purtând diverse măști, ca să părem a fi ceea ce nu suntem. Ne mobilizăm astfel energia pentru a respecta regulile dictate mai întâi de către părinții noștri, apoi de societate.” O îndeletnicire de-a dreptul epuizantă!
Or, atitudinea ”Power patate” schimbă foaia: cu cât vei fi mai mult în acord cu tine însuți, cu atât mai armonioasă îți va fi viața. Recunoaște că uneori ți se întâmplă să te gândești la tine și să găsești că ești o ființă pur și simplu minunată. Aruncă odată măștile și lasă să se reveleze toată frumusețea făpturii care ești!
”Doar atunci când ne recunoaștem calitățile și le lăsăm să se manifeste neîngrădite, doar atunci suntem cu adevărat în locul nostru, cel corect. Îndrăznește să îți afirmi puterile, forțele, preferințele!”
3. Să lansăm schimbarea
De câte ori nu am tânjit să avem puterea, datul, harul de a schimba cotidianul? De dragul trupului (să mergem, în sfârșit!, la sală, să mâncăm mult mai sănătos etc.) și al sufletului (să gândim numai și musai numai pozitiv, să zâmbim cât mai mult și cât mai din adânc, nu doar ca o grimasă atârnată de colțurile gurii, să…, să…). Și iată-ne azi tot în rutina malefică (pentru trup și suflet) a zilei de ieri!
Avântă-te! Nimeni nu va face saltul în locul tău – ne asigură Florence Servan-Schreiber. Eliberează-te de gânduri negre precum: ”Nu este de mine!”, ”Și dacă nu dă rezultate?” și, mai ales (dar mai ales!) suprauzitatul: ”O să încep, precis!, dar mâine”!
4. Odihnă, relaxare, detașare
”Pauzele lungi și dese – cheia marilor succese” – nu acest slogan de un umor îndoielnic îl invocăm. Nu cu ajutorul lui vom scăpa de sindromul ”oalei sub presiune” (să fim tot timpul în priză, să fim eficienți, să facem impresie, să…, să…). Calea de mijloc este cea de a patra cheie. Creativitatea, ne amintește autoarea franceză, se deșteaptă în starea de profundă relaxare.
Să adoptăm așadar atitudinea ”Power patate”: alternanța dintre concentrare și detașare, relaxare. Doar așa accesăm jumătatea dreaptă a creierului, sediul intuiției, creativității, empatiei.
5. Să facem lucruri inedite
Suntem ca și pietrificați într-o sumă de obișnuințe care, pe termen lung, produc senzația că viața este o sumă de automatisme. Care ne păzesc de orice efect-surpriză, chipurile. Ne salutăm colegii cu un ”Bună ziua” rostit mecanic și parcurgem, zi după zi, același traseu copy paste.
Ce spune atitudinea ”Power patate”:
”Pentru a evita alunecarea în monotonie și a-ți descoperi talentele, fă în fiecare zi câte ceva ce n-ai mai făcut vreodată”.
De la nimicuri (mergi între casă și serviciu pe un alt traseu sau încerci o rețetă culinară nouă, să zicem), la lucruri mari (întorci spatele bibliotecii cu romane siropoase – care sunt oricum toate la fel: copy paste! – și încerci să citești lucrări de dezvoltare personală, de exemplu).
Fiecare pas făcut ”pe alături” de drumul bătătorit sparge monotonia și deschide o viziune diferită asupra lumii care ne înconjoară. Și asupra noastră.
6. Să ne sincronizăm cu ceilalți
Relațiile cu ceilalți iau adesea o turnură conflictuală, soldată cu mari momente de singurătate. Și este dificil să te simți o superpersoană când nu poți stabili contacte benefice.
”Sincronizați-vă, doar așa veți fi pe aceeași lungime de undă” – este sfatul autoarei. Cum? Deschizând larg ferestrele minții și inimii, pentru a intra în rezonanță pozitivă cu cealaltă persoană. Este suficient, de pildă, să îți schimbi poziția (brațele încrucișate pe piept, se știe, transmit refuzul de a comunica), să reduci volumul vocii sau să zâmbești. Exersează: trei momente de acest gen pe zi!
7. Să practicăm autocompasiunea
Ai observat cât de grea ne facem viața noi singuri? Practicăm cu voluptate autocritica acerbă și ne izolăm. Și ne mai mirăm că suntem nefericiți, că ”nimic nu merge bine”…
Atitudinea ”Power patate”:
”Poartă-te cu tine ca și cum ai fi cel mai bun prieten al tău”.
O dată pe săptămână, minimum!, privește-te în oglindă, și aprobă-te, și încurajează-te. Părerea ta despre tine contează. Înainte de a cere asta de la ceilalți, fă-o tu însuți cu tine. Pentru tine.
Te-ar mai putea interesa:
Imaginea de sine: fundamentul trezirii spirituale
Calea toltecă – realizarea plenară a Sinelui
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.