”Numai cine nu muncește nu greșește”. Seriooos? Și dacă munca în sine este o greșeală? Așa cum le explică marele Maestru Spiritual Bhagavan Sri Ramana Maharshi discipolilor săi în Evanghelia lui Maharshi – colecție aleasă de sfaturi practice pentru cei care caută Adevărul.
Afirmația (cea de-a doua – ”munca în sine este o greșeală”, formulată fals interogativ) este demonstrată în Cartea 1 – capitolul ”Muncă și renunțare”, în ritmul de ping-pong al dialogului dintre discipol și maestru. Discipolul – avid, răscolitor, jubilând în subtext când crede că și-a prins maestrul în corzi prin propria erudiție în domeniu; maestrul – egal cu sine, în imperturbabil contact cu Sinele.
În căutarea tăcută a Sinelui
”E bine să-mi petrec timpul pentru a căuta Sinele? Dacă așa ceva este imposibil, ar trebui pur și simplu să păstrez tăcerea?” – îl întreabă discipolul pe maestrul instructor prin Tăcere.
”Dacă poţi să păstrezi tăcerea, fără să urmărești niciun alt scop, e foarte bine. Dacă nu se poate face asta, ce rost are să păstrezi tăcerea când este vorba despre realizare? Atât timp cât o persoană este obligată să fie activă, nu trebuie să renunţe la realizarea Sinelui”. (Bhagavan Sri Ramana Maharshi)
A fi activ = a munci. Exterior sau interior? Acțiune fizică sau mentală, gândire? Sau și-și? Poftim, abia ce l-am taxat pe discipolul vanitos, scormonitor și mă las și eu dusă de valul!
Unde fugim de acasă?
”Ego-ul este izvorul gândirii – ne temperează maestrul. Însă obstacolele mentale vor fi întotdeauna prezente în tine. Nu te ajută cu nimic dacă schimbi mediul”.
Cum ar veni, să fugi de acasă în pădure, schimbare radicală, ce mai!, doar că de fapt fugi… de tine însuți. Dând vina pe mediul care, chipurile, nu te lasă să te aduni în matricea Sinelui.
Or, schimbând mediul, ”obstacolele vor fi chiar mai multe” – ne ”încurajează” înțeleptul. Pentru că? Pentru că singurul obstacol este mintea. (Of, maestre! Mie îmi zici?! Iertată-mi fie lipsa de reverență…).
”Mintea este obstacolul pe care trebuie să îl învingi, fie că ești acasă, fie că ești în pădure. Dacă poți să faci asta acasă, de ce nu ai putea și în pădure? Prin urmare, de ce să schimbi mediul? Poți să faci asta chiar acum, oricare ar fi mediul în care te afli”.
Să te ocupi de Sine înseamnă să te ocupi de muncă
”Este posibil să trăiești în samadhi (iluminare) în timp ce te ocupi de treburi lumești?” Da, răspunde maestrul, cu o condiție: să realizezi că nu tu ești cel care muncește. Atunci cine?! Munca însăși!
”Sentimentul ”eu muncesc” este obstacolul. Întreabă-te așa: ”Cine muncește?”. Amintește-ți cine ești. În felul acesta munca nu te va constrânge, ea va continua în mod automat”. Tu fiind undeva în afara ei. Sau, mai corect spus, ea fiind în afara ta. Asta dacă vă este dat să fiți împreună. Fiindcă nu tu decizi, și ea cu atât mai puțin. Uite:
”Nu trebuie să faci eforturi nici ca să muncești, nici ca să renunți; efortul te transformă în sclav. Ce este menit să se întâmple se va întâmpla. Dacă ești menit să nu muncești, nu o să găsești de muncă oricât ai căuta; dacă ești menit să muncești, nu o să poți să eviți munca, vei fi obligat să o faci. Prin urmare, lasă asta pe seama puterii superioare; nu poți să renunți sau să accepți după cum vrei tu.”
Grijuliu ancorat în imediat, interlocutorul maestrului contraatacă zicând (și parcă mă aud pe mine): ”Dar munca poate avea de suferit dacă nu mă ocup de ea!”. Alo, n-ai auzit (și n-am auzit) că munca se ocupă ea singură de sine? Ea cu sinele, tu (și eu) cu Sinele:
”Să te ocupi de Sine înseamnă să te ocupi de muncă. Pentru că te identifici cu trupul, crezi că munca este făcută de către tine. Însă trupul și activitățile lui, inclusiv munca, nu sunt separate de Sine”.
Conștient că abstracțiunile trebuie traduse, maestrul Bhagavan Sri Ramana Maharshi coboară încă o dată în profan:
”Ce importanță are dacă tu te ocupi sau nu de muncă? Să zicem că te duci dintr-un loc în altul; nu te ocupi de pașii pe care îi faci. Cu toate astea, după o vreme ajungi la destinaţie. Precum vezi, activitatea de a merge continuă fără ca tu să te ocupi de ea. La fel se întâmplă şi cu celelalte tipuri de muncă”.
Adică?! Un gen de somnambulism? ”Da… Să luăm însă și un alt exemplu, din cinematografie…”
Sinele, operator și conștiință absolută
”În sala de cinema, scenele sunt proiectate pe ecran. Însă imaginile filmate nu afectează și nu modifică ecranul. Spectatorul este atent la ele, nu la ecran. Imaginile nu pot exista în absența ecranului, dar ecranul este ignorat. În această analogie, Sinele este ecranul pe care se derulează imaginile, activitățile etc. Omul este conștient de aceste imagini și activități, dar nu este conștient de ecran, deși ecranul este esențial. Lumea imaginilor nu există în absența Sinelui. Indiferent dacă este sau nu conștient de ecran, acțiunile vor continua”.
”Dar în sala de cinema există un operator!” Corect. Cine este el?
”Spectacolul de cinema implică folosirea unor obiecte lipsite de conștiință. Aparatul de proiecție, filmele, ecranul etc. sunt neînsuflețite, prin urmare au nevoie de un operator, agentul conștient. Pe de altă parte, Sinele este conștiință absolută, deci este autonom, independent. Nu poate să existe un operator separat de Sine.”
Vizionare plăcută! Și, dincolo de imagini și activități proiectate pe pânza ecranului, să acordăm atenție ecranului în Sine!
Cartea Evanghelia lui Ramana Maharshi (Editura Vidia) este disponibilă aici.
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.