Valeriu Popa credea cu tărie că bolile sunt determinate de un mod de gândire negativ. De aceea, cei mai mulţi dintre noi avem suferinţe fizice şi psihice pe care le ducem pe picioare, ba , mai mult, pentru că corpul nu ne dă niciun indiciu de existenţa unora dintre ele nici nu ştim. Şi totuşi, ele există, iar mai devreme sau mai târziu, într-un acces de vulnerabilitate fizică ori psihică, îşi vor face simţită prezenţa.
Cartea lui Ovidiu Harbădă, “Valeriu Popa, îndrumător al cunoaşterii prin ştiinţă şi credinţă”, abundă în exemple de cazuri în care bolnavii sunt diagnosticaţi de Valeriu Popa prin simpla atingere. În plus, harul special cu care l-a înzestrat Dumnezeu i-a dat posibilitatea să citească oamenii ca pe o carte deschisă, chiar şi în absenţă, doar privindu-le fotografia. Cum reuşea? Chiar el a răspuns, cu modestia caracteristică:
“Cum fac? Eu nu fac nimic. Am învăţat de la Natură şi de la Divinitate nişte lucruri pe care vi le transmit şi vouă. Sunt doar un constatator şi un îndrumător. Am pus mâna pe tine, dar acea parte din tine care te conduce, îngerul tău păzitor, ştia despre afecţiunea pe care o ai. Iar el mi-a spus mie pe o cale încă necunoscută şi eu ţi-am transmis ţie. Eu nu ghicesc nimic. La fel se întâmplă când am în faţă fotografia celui pe care îl diagnostichez. Este o legătură între mine şi cel din poză.”
Tratarea simptomelor, fără a şti ce mod de gândire a condus la manifestarea bolii, reprezintă doar ascunderea unor dureri, nicidecum vindecarea, era deviza lui Valeriu Popa.
“Eşti atât de închisă în tine că nici nu poţi să trăieşti.”
Două cazuri, dintre alte câteva sute, sunt elocvente în acest sens. Trebuie menţionat că Valeriu Popa nu menaja pe nimeni atunci când îi vorbea despre starea de sănătate şi era renumit pentru tonul său ridicat cu care se adresa bolnavilor:
“Eşti bolnavă de vreo 12 ani. Eşti bolnavă cu stomacul. Mănânci repede şi nervos. De ce eşti rea? Te iau repede pentru că, dacă nu mărturiseşti de ce, nu mergi mai departe cu sănătate, pentru că acolo este cauza problemelor tale. De când te scoli şi până te culci eşti cu gândul numai la râu. Nu ştiu dacă ai 10% din timp în care să nu te gândeşti la rău. Îți spun toate astea pentru că, în spatele bolilor stau astfel de gânduri şi dacă nu căutăm să le eliminăm nu rezolvăm nimic”.
Un alt caz în care gândirea negativă a îmbolnăvit corpul este grăitor. “Eşti închisă în tine. Mai râzi vreodată?”, a întrebat Valeriu Popa pe o pacientă. “Uneori”, răspunde aceasta. “Ştii ce ai? În primul rând o dischinezie biliară. Bila nu funcţionează bine. Eşti hiposodată (cantitatea de sodiu din corp este prea mică), hipocalcică, iodul şi calciul deranjat şi ai o infecţie pe colul uterin. Ai avut şi o ruptură pe col, dar să nu o cauterizezi”, îi spune Valeriu Popa.
Ulterior, acesta îi cere mâna bolnavei pe care o acoperă cu a sa şi o întreabă câţi copii are şi ce vârstă are cel mai mare, aceasta răspunzând că are 17 ani. Valeriu Popa îi spune scurt că băiatul suferă de asfixie şi-i dă un sfat simplu: “Doamnă, te duci şi ierţi cele cinci persoane pe care le urăşti, inclusiv pe mama ta. Te duci şi le ierţi în faţa altarului, pentru că eşti atât de amărâtă şi de închisă în tine că nici nu poţi să trăieşti. Ai adunat multă ură în tine. Te omori singură din cauza acestei stări”.
“Vrei să te vindeci singur sau să te vindece cineva?”
Cel mai adesea, Valeriu Popa s-a confruntat cu situaţia în care bolnavul nu realiza că este principalul vinovat pentru boala sa. Prin urmare, acesta căuta pe cineva să-l vindece şi, dacă se putea, cât mai repede. Nicio clipă nu se gândea că are ce să înveţe din boala respectivă. Din contra, de multe ori se considera un năpăstuit al sorţii, un om care suferă pe nedrept de o boală care i-a venit din senin.
De ce este important să fim activi în procesul de vindecare
Răspunsul se găseşte în dialogul dintre Valeriu Popa şi un bolnav. Valeriu Popa întreabă un bolnav dacă vrea să se autovindece sau să fie vindecat. În loc de răspuns, bolnavul întreabă: “Care este mai uşoară?” Calm, Valeriu Popa îi răspunde:
“Nu care este mai uşoară , ci care este mai bună! Vindecarea ţi-o face altul, autovindecarea ţi-o faci tu. Dar trebuie să-ţi învingi animalul cu raţiunea. Cu ocazia asta rezolvi şi problema pe care o ai la ochiul drept, din cauza sinuzitei cronice. Revin. Vrei să te autovindeci sau să te vindece cineva?”
Bolnavul răspunde: “Vreau metoda cea mai rapidă, pentru că sunt stresat”. Valeriu Popa nu îşi pierde calmul şi mai încearcă odată să-i explice de ce autovindecarea este metoda cea mai bună.
“Dacă te tratează altcineva, acum ţi-e mai bine, dar mâine greşeşti din nou şi îţi va fi şi mai rău. Autovindecarea este altceva. Lucrezi cu tine şi chinuindu-te înveţi să nu mai greşeşti”.
“Nu da vina pe Dumnezeu!”
În multe situaţii, bolnavii dădeau vina pe Dumnezeu pentru îmbolnăvire. Greşit! Iată ce le spunea tuturor Valeriu Popa:
“În momentul în care apare o boală noi nu trebuie să ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu pentru suferinţa noastră, ci să ne rugăm pentru întărirea noastră şi să ne ducem crucea până la capăt. Căci dacă nu eraţi bolnavi vă trăiaţi viaţa mai departe în comodităţile de zi cu zi, egoişti, nesimţitori la viaţa şi suferinţa din jur. Acum aţi început căutarea, a apărut nevoia de înţelegere, vreţi să citiţi, vreţi să vă schimbaţi. Acceptaţi că ceva în viaţa dumneavoastră nu este în regulă şi doriţi o transformare profundă. Or, această minune intervenită în viaţa şi voinţa dumneavoastră a făcut-o numai suferinţa”.
SURSA: Valeriu Popa, îndrumător al cunoaşterii prin ştiinţă şi credinţă. Relatări documentate din spusele celui care a fost Valeriu Popa. Comparații. Autor: Ovidiu Harbădă. Materialul cuprins în carte a fost documentat în perioada 1990-1997.
Valeriu Popa: legătura directă dintre boală şi gândurile negative de AimGroup este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .