Statisticile spun că un român din trei este supraponderal, iar unul din patru – obez. Dai ochii roată și da, circulă cam mulți durdulii și megadurdulii pe stradă. Din ce în ce mai mulți și din ce în ce mai tineri. Și totuși unul din trei?!
Respectiv unul din patru?! Nu sunt cam umflate cifrele? Încearcă cineva să ne sperie așa, fără temei?
Nu are legătură cu vârsta
Nu este nici o exagerare, ne asigură cercetătorii, statisticienii, medicii. Este purul și alarmantul adevăr: suntem din ce în ce mai ”corpolenți”. Sau ”bine făcuți”, cum ne place nouă să ne încurajăm/să ne scuzăm.
Cumva prin tradiție este subînțeles că, o dată cu vârsta, burtica ”pleacă la plimbare”, se mai depune ceva cărniță pe ici-pe colo… Dacă ar fi cărniță ar mai fi cum ar mai fi, cărnița presupune și mușchiuleț (masă musculară), dar masa despre care ne vorbește cântarul este masă adipoasă: grăsime. Și scuza cu vârsta este deja de modă veche: uită-te câți tineri supraponderali vezi în jur!
Un trio pus pe rele
Cea mai periculoasă achiziție la capitolul kilograme în plus, spun medicii, este ”burtica”. Pentru că obezitatea abdominală formează un trio de temut împreună cu diabetul zaharat tip 2 și cu afecțiunile cardiovasculare.
Vorbim despre așa-numitul sindrom metabolic (sau sindromul rezistenție la insulină), care nu mai este de multișor unul din avatarurile vârstei: incidența lui în cadrul populației tinere (20-40 de ani) este în continuă creștere. .
Care este mecanismul? O dereglare a metabolismului declanșează depunerea periviscerală (în jurul organelor interne) a țesutului adipos (grăsime abdominală). Un proces care netezește calea bolilor cardiovasculare (prima cauză de decese în lume), a diabetului zaharat (afecțiune care sperie lumea medicală prin continua expansiune) și a ficatului steatozic (ficat gras – punctul de plecare al tuturor afecțiunilor hepatice grave: hepatică, ciroză, cancer).
Centrimetrul îți stabilește diagnosticul
Ia un centimetru și măsoară-ți circumferința taliei: dacă ești femeie trebuie să ai maximum 88 de centimetri, dacă ești bărbat – 102 cm. Ai depășit standardul? Ai grăsime abdominală. Și risc metabolic crescut.
Uite cum trebuie să măsori: desfaci cureaua (dacă porți) și petreci centimetrul direct pe piele, prin spate, deasupra bazinului, astfel încât capetele lui să se întâlnească deasupra ombilicului. Inspiri, apoi expiri forțat și iei măsura la sfârșitul expirației, când abdomenul este relaxat.
Riscul 3 în 1
Să analizăm temutul trio despre care vorbim.
1. Bolile cardiovasculare: ucigașul numărul 1 în lume
În România afectează o persoană nouă la fiecare zece minute. Procentual, un român din cinci moare anual din cauza lor. Afecțiunile inimii și ale vaselor de sânge (rezultat direct al colmatării cu grăsimi) provoacă o treime din totalul deceselor înregistrate în lume în fiecare an.
Prin infarct miocardic, atac vascular cerebral, atac ischemic tranzitor (reducerea temporară a fluxului de sânge la nivelul creierului), boli vasculare periferice (arterită, îngustarea vaselor care transportă sângele în membre, în special în membrele inferioare).
Media de vârstă a victimelor este în continuă scădere: infarctul de miocard apare tot mai frecvent sub 45 de ani.
Profesor Marius Vintilă, doctor în științe medicale, își amintește că cel mai tânăr pacient cu infarct de miocard pe care l-a primit la camera de gardă avea 30 de ani! Grăsimea de pe abdomen, avertizează medicii, este mai periculoasă decât cea depusă pe șolduri, coapse etc., tocmai pentru că are o relație strânsă cu sistemul cardiovascular.
2. Diabetul zaharat: epidemia modernă
Oamenii de știință vorbesc, în ultimele decenii, despre o veritabilă epidemie de diabet zaharat. Nu, boala nu este contagioasă în sensul propriu. Dar ”se ia” prin ”contaminarea” cu stilul de viață modern.
Statisticle demonstrează că această afecțiune reprezintă un factor major de risc cardiovascular: 70-80% din populația cu diabet zaharat moare în urma unor boli cardiovasculare. Este totodată cea mai frecventă cauză a orbirii, a insuficienței renale și a amputației membrelor inferioare – așa-numitele ”complicații” ale diabetului zaharat. Și aproximativ 90% din pacienții cu diabet zaharat apărut la maturitate (diabet tip 2) sunt supraponderali sau obezi.
3. Obezitatea: cireașa de pe tort
Obezitatea în general este considerată, în ultimele decenii, un factor important de risc pentru bolile cardiovasculare și pentru diabetul tip 2. Dar creșterea spectaculoasă a procentului de persoane supraponderale în lume a făcut ca cercetările să vireze spre zona cu pricina. Așa s-a dovedit cât este de importantă și distribuția grăsimii în organism; și că există o legătură directă între obezitatea intraabdominală (acumularea de grăsime în cavitatea abdominală, în jurul organelor interne) și riscul de apariție a afecțiunilor cardiovasculare: țesutul gras secretă substanțe cu efect toxic și inflamator asupra sistemului vascular și asupra metabolismului.
Să traducem analizele medicale!
Și lucrurile se tot complică: obezitatea abdominală este asociată frecvent cu alți factori de risc, semnalați codificat în buletinul analizelor noastre medicale.
Respectiv:
- niveluri scăzute de HDL colesterol (colesterol bun) și niveluri ridicate de LDL colesterol (colesterol rău)
- trigliceride crescute (o formă de grăsime în sânge)
- nivel crescut al glucozei în sânge
- hipertensiune (valori peste normal ale tensiunii arteriale).
Avem soluții?
Avem. Ca în marea majoritate a problemelor de sănătate. Spun marea majoritate și nu toate, pentru că sunt și lucruri ce nu țin de voința noastră. În cazul sindromului metabolic, în categoria ”ce nu ține de noi” intră vârsta și factorii genetici (anumite predispoziții sau boli moștenite din familie).
Din fericire, capitolul ”ce ține de noi” este mult mai bine populat.
Ține de noi, așadar:
- debarasarea de ”colăceii de grăsime”. Nu ne cere nimeni acte de eroism, gen 7 kilograme în 7 zile, ba dimpotrivă, regimurile drastice de slăbire în timp record nu mai sunt de mult recomandate, pentru că fac mult mai mult rău decât bine (fapt dovedit cam târziu și după multe victime, dar… mai bine mai târziu decât niciodată). O putem lua treptat, kilogram cu kilogram – chiar și o scădere cu 5-10% a greutății corporale reduce semnificativ riscul cardiometabolic
- schimbarea modului de viață: mișcare și alimentație echilibrată. În privința alimentației cel mai bine este să consulți un specialist în nutriție și boli metabolice. Te va ajuta să mănânci bine în ambele sensuri: și sățios, și sănătos. Și sportul ar fi ideal să îl alegi împreună cu medicul, pentru ca relația mișcare-mâncare să dea rezultate optime. Apropo, când alegi sala de sport la care îți faci abonament verifică să nu aibă scară rulantă! Ca să nu cazi în ispită, nu de alta… Iar dacă preferi varianta alergărilor în aer liber (economisești banii de la sală), stabilește durata și ritmul lor împreună cu medicul (neapărat!). Curaj: o oră de alergare pe săptămână reduce riscul cardiovascular cu 45%! Iar 30 de minute pe zi de mers în pas alert înseamnă minus 18% risc!
- renunțarea la țigară: aparent este prietenul care la nevoie se cunoaște. În realitate este unul din cei mai perverși dușmani: te acaparează, după care te manipulează. Știu că știi. Dar îți aduc un argument în plus: viața fără tutun înseamnă valori crescute ale colesterolului bun și risc redus de obturare a vaselor de sânge = risc metabolic scăzut.
Ușor de zis, greu de făcut?
Voința, bat-o vina! Ea este motorul tuturor schimbărilor înspre bine. Pentru orice schimbare pe care ți-o propui (stil de viață, alimentație, renunțat la fumat, mai multă mișcare, etc) ai nevoie de motivație și perseverență. Lipsă la apel? Încearcă Programul Transformațional MOTIVAȚIE destinat stimulării mentale și reprogramării subconștientului. Click aici: www.aimgroup.ro.
Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăDerivate 4.0 Internațional .