Ştim deja că boala este un răspuns firesc, atunci când corpul nostru nu mai funcţionează aşa cum a fost programat în mod natural, când acumulăm toxine, care în mod firesc sunt eliminate în mod constant. Dar acest lucru nu se întâmplă când organismul este slăbit şi devine vulnerabil, adică atunci când a apărut surmenajul fiziologic.
Factorii care produc epuizarea fiziologică
În volumul Iniţiere la sănătatea integrală, de André Passebecq, se arată, în mod surprinzător, că o plăcere excesivă, o stare de excitare psihică în general, tinde să producă o slăbire a organismului prin consumul resurselor de care dispune.
Evident, aceste stări se întâlnesc rar. Dar atunci când are loc, această emoţie produsă de o bucurie intensă, mai ales la un individ foarte emotiv, poate duce la agitaţie, care surmenează sistemul nervos şi cauzează tulburări ale sănătăţii.
Pe de altă parte, excesul de muncă, cel de care se plânge o mare parte dintre noi, nu este, se pare, atât de frecvent precum se pretinde. Ei bine, persoanele care se plâng că sunt surmenate dintr-un exces de muncă posedă, de fapt, o slabă posibilitate de randament.
Aşadar, ele trebuie să înveţe să muncească. Autorul ne reaminteşte că bunicii noştri munceau din greu, începeau ziua devreme şi o terminau târziu, în vremuri care nu cunoşteau posibilităţile noastre tehnologice. Aşadar, ei trebuiau să îndeplinească atunci, prin propriile forţe, munci cu care acum este însărcinată maşina. Cu toate acestea, bunicii noştri nu se plângeau de surmenaj şi atingeau, în general, fără prea mari suferinţe, vârste înaintate.
Secretul odihnei și al sănătății
Unul foarte simplu şi aflat şi la îndemâna noastră: se culcau şi se trezeau devreme, somnul lor era de calitate, sursele luminoase artificiale erau rudimentare, ba chiar cei mai mulţi nu aveau electricitate, pentru a ţine lumina aprinsă noaptea.
De ce greşim noi? Transformăm noaptea în zi; în loc să ne culcăm devreme, aşteptăm dimineaţa. Nopţile noastre sunt prea des pierdute cu spectacole sau activităţi solicitante sau dimpotrivă, banale. Astfel de practici împiedică recuperarea energiei utilizate în treburile zilnice. Viaţa urbană favorizează, aşadar, zgomotul, amestecul, agitaţia, sursele de tensiune nervoasă şi de tulburare fizică, mentală, şi morală.
Obosindu-ne atunci când ar trebui să ne odihnim, încercăm să ne energizăm cu tot felul de excitanţi precum cafeaua sau ceaiul, care mai mult ne păcălesc cu o prospeţime aparentă. Numai în timpul unui somn de calitate energia se poate regenera profund, astfel încât fiecare organ să poată funcționa la capacitate maximă.
Excesele de natură sexuală
Pe plan biologic, organele sexuale îndeplinesc două mari funcţii: dezvoltarea individului şi reproducerea speciei, iar orice perturbare a funcţiei glandelor sexuale are repercusiuni asupra ansamblului funcţiilor neuro-hormonale şi, de aceea, asupra armoniei celei mai mari părţi a funcţiilor biologice şi psihologice. Excesul sau insuficienţa funcţiilor sexuale pot, deci, să aibă consecinţe generale asupra vieţii şi comportamentului individului.
„Fiecare funcţie umană este perfectă când ea este exersată în armonie cu constituţia sa şi destinaţia sa originară; altfel, ea ocazionează suferinţe la fel de mari ca plăcerea pe care poate, în mod normal, să o producă“, susţine prof. Flower, citat în volumul Iniţiere la sănătatea integrală. Problema care se pune este, deci, de a determina limitele exersării normale a funcţiei sexuale. În ce măsură relaţia este, afectiv şi fiziologic, izvor nu numai de plăcere instinctivă, dar şi de bucurie?
Ştim că orice frustrare sau orice exces sunt la originea unei pierderi de energie nervoasă, adică o slăbire a forţei vindecătoare naturale. Pe plan psihosomatic, anumite întrebări pot ajuta la clarificarea problemei: sexualitatea este numai sursă de plăcere sau şi de satisfacţie sufletească, de bucurie sau chiar de înălţare? Sau dimpotrivă, ea este la originea tensiunilor interioare şi relaţionale, a remuşcărilor, a elanurilor reprimate sau refulate? Rezultatul sexualităţii este o bunăstare şi un tonus fiziologic bun sau, din contră, oboseală, insomnie, culpabilitate?
Şi în acest aspect foarte important pentru un om, conduita trebuie să fie orientată spre normalitate, care nu este scutită, însă, într-o anumită măsură, de reprimare conştientă, adică de autodisciplină fără refulări.
Concluzie
Normalitatea este, aşadar, cuvântul cheie în funcţionarea fără probleme a organismului nostru, un organism care să nu aibă nevoie de medicamente sau intervenţii chirurgicale, atâta timp cât nimic nu intervine, niciun fel de exces sau surmenaj, asupra felului în care a fost el proiectat să fiinţeze.
Cum să evităm surmenajul, cauza tuturor bolilor by Aim Group is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.