De cele mai multe ori, când se îmbolnăveşte, omul are tendinţa de a căuta vinovaţii în jurul lui, în exterior, fără să-şi asume vreo responsabilitate pentru propriile tulburări de sănătate. Dar dacă aceste eventuale influenţe nocive din exterior sunt doar cauze secundare ale bolii, care să fie cea principală?
André Passebecq a arătat, în volumul Iniţiere la sănătatea integrală, ce militează pentru restabilirea sănătăţii fizice şi mentale fără medicamente sau chirurgie, că starea corpului este rezultanta generală a stării ansamblului celulelor şi a fiecăreia dintre ele. Dar starea celulelor este, la rândul său, determinată de forţa vitală a acelor celule şi mediul lor înconjurător. Astfel, organismul slăbit cedează mai rapid dacă este plasat în mijlocul unor astfel de circumstanţe defavorabile şi este la fel pentru fiecare celulă luată în parte.
Mediul interior dictează starea de sănătate sau de boală
Mai exact, fiecare celulă din corp îşi îndeplineşte propriile funcţii în timpul ciclului său de viaţă, cu condiţia ca mediul său să rămână în afinitate cu ea. Pornind de la această idee, putem spera să găsim cauza tulburărilor de sănătate în mediul însuşi care înconjoară celula.
Pentru exemplificare, în volumul citat mai sus, se amintesc experimentele doctorului Alexis Carrel, făcute la Rockefeler Institute. Acesta a luat ţesuturi vii de diferite feluri, le-a plasat în medii bine adaptate şi a observat dezvoltarea lor. A constatat că, după câteva zile, creşterea lor încetinea, până se oprea complet în aproximativ două săptămâni. Acest fapt l-a incitat să-şi continue experienţele până ce a descoperit că, schimbând mediul nutritiv, înlocuind vechiul mediu cu unul nou, făcând astfel să dispară toxinele formate de ţesuturi în timpul dezvoltării lor, era posibil să se prelungească viaţa acestor ţesuturi cu încă două săptămâni. Refăcând această operaţie la fiecare două săptămâni, prelungea astfel viaţa ţesuturilor.
Aceste experienţe au confirmat pe deplin aşa numita lege a celulei. Atâta timp cât mediul este bine adaptat la nevoile celulei, aceasta se dezvoltă în mod normal şi îşi îndeplineşte funcţiile.
Eliminarea deşeurilor
Ştim că produsele metabolismului, şi anume deşeurile rezultate din viaţa celulei, trebuie să fie eliminate din organism, deoarece acumularea lor conduc la boală şi moarte. Cum se face această eliminare?
Limfa trimisă spre celule de către curentul sangvin le duce hrana în schimbul deşeurilor metabolice. Limfa este atunci reculeasă de către vasele limfatice şi este trimisă inimii, unde se amestecă din nou cu sângele. În trecere, ganglionii limfatici neutralizează o parte din toxinele conţinute de limfă. După ce a trecut prin inimă, sângele trece prin ficat, unde au loc alte procese de neutralizare. Deşeurile astfel neutralizate sunt, apoi, pregătite pentru eliminarea lor. Sângele este trimis la plămâni, la piele, la rinichi etc., unde este curăţat de rămăşiţele sale toxice, apoi acestea sunt aruncate în afara corpului.
Ei bine, totul se schimbă în cazul unui organism slăbit, care nu este în măsură să îndeplinească sarcina care i se cere. Ce se întâmplă în acest caz? Toxinele se acumulează progresiv în organism, având drept consecinţă deteriorarea şi moartea.
Forţa nervoasă
Niciun organ al corpului nostru nu poate funcţiona fără forţa nervoasă, fără energie, iar orice diminuare a puterii noastre nervoase va însemna şi o diminuare corespunzătoare a eficienţei noastre funcţionale. Cum poate scădea această energie nervoasă? Ei bine, ea este consumată în toate formele de activitate, mentală, emoţională, fizică şi fiziologică, dar se reface în timpul odihnei, în mod special în timpul somnului. Iar orice dezechilibru în condiţiile noastre obişnuite de viaţă, care provoacă un consum prea mare de forţă nervoasă sau care împiedică o bună recuperare a acestei forţe, antrenează o scădere a rezervelor noastre de energie.
Află aici cum să-ți refaci forța vitală în perioadele de surmenaj psihic, emoțional sau fizic.
Vorbim de surmenaj, lipsă de somn, folosirea stimulenţilor de orice fel, supraalimentarea, excesele sexuale etc, greşeli care produc o scădere a vitalităţii şi o stare de slăbiciune.
Omul a contractat prostul obicei de a introduce în organismul său otrăvuri precum medicamentele, tutunul, alcoolul, alimente pline de chimicale iar cu cât corpul este mai încărcat cu toxine, cu atât devine mai puţin capabil să-şi îndeplinească funcţiile naturale în mod satisfăcător. Dacă omul ar urma natura, el s-ar odihni cu scopul de a-şi reconstitui forţa nervoasă, fără să mai recurgă la stimulente nocive pe termen lung.
Volumul Iniţiere la sănătatea integrală insistă asupra ideei că factorii veritabilei imunităţi se află în sănătatea printr-o viaţă sănătoasă, şi nimic benefic nu poate fi obţinut prin căutarea unei imunităţi artificiale, care înşală conducând la decăderea organică şi mentală. Dacă microbii cauzează boala, de ce nu o cauzează niciodată la indivizii sănătoşi? De ce organismul trebuie să fie deja bolnav, înainte ca germenul să-şi facă apariţia? De ce, aşadar, să nu cultivăm sănătatea cu scopul de a preveni boala?
Cauza bolilor: ce slăbește cel mai mult organismul? by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.