Încă de mici ne-a fost inoculată această idee greşită de către părinţi, profesori sau cunoscuţi: nu trebuie şi nu este frumos să plângem, plânsul este semn de slăbiciune şi de egoism. Aşa că este cel puţin ironic faptul că a trebuit să ajungem la maturitate pentru a ne da seama de un adevăr atât de la îndemână. Şi nici nu este nevoie să citeşti vreun tratat de psihologie pentru a-l recunoaşte: plânsul este o emoţie umană, firească şi cât se poate de eliberatoare. Să plângi din orice este mai sănătos decât să te abţii în mod nenatural de la a vărsa vreo lacrimă, deoarece o repriză sănătoasă de plâns este ca o terapie, îţi linişteşte mintea şi sufletul într-un mod în care aproape că n-o poate face nici măcar o şedinţă de meditaţie.
Şi tocmai despre a folosi această emoţie ca o unealtă meditativă, care să te ajute să te împaci cu tine însuţi, vom vorbi în cele ce urmează, încurajându-te să urmezi aceşti paşi:
1. Acceptă-ţi tristeţea şi permite-ţi să suferi
Pare un sfat care lucrează împotriva scopului fiecărui om din lumea aceasta, acela de a-şi găsi fericirea. Însă, atunci când sufletul tău plânge, este contraproductiv ca tu să zâmbeşti. Acceptarea tristeţii şi exprimarea acestor sentimente prin plâns sunt cât se poate de terapeutice, scurtând perioada de depresie şi ajutându-te să atingi mai repede pacea şi calmul interioare. Este ciudat, dar câteodată ne este mai uşor să plângem pentru cei din jurul nostru, impresionaţi de greutăţile lor. În ceea ce ne priveşte, aproape că ne blocăm adevăratele sentimente, de parcă ne-ar fi ruşine să recunoaştem că suferim.
Cercetătorii au arătat că plânsul ne ajută să eliminăm din corp substanţe chimice eliberate în situaţii de stres, cum ar fi prolactina, hormon care creşte în perioadele tensionate.
Un prim pas spre vindecarea sufletească este să îţi dai voie să-ţi plângi de milă, să te eliberezi de tensiunea interioară cu ajutorul lacrimilor. N-ai mai plâns de mult şi afurisitele de lacrimi nu vor să curgă? Gândeşte-te la o melodie sau la un film trist şi poate asta ajută. Vei vedea viaţa în culori mai puţin sumbre după aceea.
2. Odată ce ţi-ai permis să plângi, lasă lacrimile să curgă.
Dacă ţi-ai permis să fii vulnerabil (sau destul de puternic pentru a plânge), lasă lucrurile să se întâmple natural. Frustrările, angoasele şi strările depresive cu care ne luptăm în existenţa noastră au chiar această cauză: faptul că ne închidem în noi, iar durerea îşi găseşte loc la nivel conştient, dar şi subconştient, în esenţa noastră. Este ca şi cum nu am permite unei răni să se vindece. Poate că te simţi penibil, ciudat sau slab în timp ce plângi, mai ales dacă o faci în faţa altora, dar repetăm: este terapeutic, iar senzaţia de eliberare de după acest proces face toate… lacrimile.
Iar odată ce vei simţi beneficiile acestei emoţii la nivel psihic, este indicat să încerci să o foloseşti ca o metodă de a scăpa de stres, un fel de exerciţiu de meditaţie în urma căruia vei experimenta pace şi echilibru interior. Ca să nu mai vorbim de binele pe care îl vei face ochilor tăi, şi ei tânjind după lacrimile binefăcătoare, care-i protejează împotriva iritaţiilor sau a corpurilor străine.
3. Plănuieşte cel mai intim moment pentru a plânge
Da, pare amuzant să-ţi programezi repriza de plâns, dar dacă te gândeşti la acest lucru ca la o şedinţă de meditaţie, are sens. E ca şi cum ţi-ai include în program mersul la sală sau o ieşire cu prietenii, asta dacă nu eşti genul de persoană care poate plânge în mod spontan. Găseşte un loc în care să fii singur şi să ai garanţia că nu vei fi deranjat măcar o jumătate de oră şi fă această terapie cât de des poţi. Un loc retras din parc, propria maşină sau o cameră din locuinţa ta în care ai parte de intimitate sunt cât se poate de bune pentru acest exerciţiu de plâns. Inspiră şi expiră de zece ori, apoi lasă-te pradă durerii tale şi plângi. Lacrimile vor curge, dacă le vei da voie, şi te vor vindeca.
4. De reţinut!
Nu există situații în care poţi sau nu să plângi. Este bine să o faci când simţi tu, chiar şi pentru motive nesemnificative. Permite-ţi să plângi atâta timp cât simţi că ai nevoie, nu întrerupe procesul înainte de a te linişti în mod natural. Nu te descuraja dacă lacrimile vin greu, relaxează-te şi treci în revistă ceea ce te face să te suferi. Aminteşte-ţi că plânsul nu te răneşte, ci este cel mai simplu aliat pe drumul către echilibrul interior.
„Plânsul, formă de meditație pentru suflet” de blog.aimgroup.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .