Am o problemă personală: doi prieteni dragi mie, un bonsai și o violetă africană, împart frățește un colț din casa mea (pardon, a noastră). Bonsaiului îi merge de minune, violeta africană trage barca pe uscat… Mă bate gândul să o dau în adopție, într-o altă casă care să-i ofere ce-i lipsește aici, ca și condiții de viață. Ca să o salvez. Un alt gând mă ține însă pe loc: și dacă bonsaiul va suferi de singurătate? Dacă întrerup un circuit al energiei dintre el și ea? Bonsaiul prosperă absorbind energia violetei sau invers poate, energia lui o ține pe ea în viață… Nu râdeți, că nu bat câmpii!
Chiar acum cele două îmi captează gândul. Și sigur așteaptă cu emoție decizia mea. Cu emoție, da. Ideea comunicării energetice dintre plante, pe de o parte, dintre plante și mediu (noi, oamenii, incluși fiind), pe de altă parte nu este pe tapet de azi, de ieri.
Sufletul plantelor reacționează la emoțiile oamenilor
Aristotel vorbea, acum două milenii și jumătate, despre sufletul plantelor, dăruit lor de către Creator. Le-a dat suflet, nu și senzații, afirma filosoful. Iar concepția lui a dominat Evul Mediu. La un mileniu distanță, un botanist austriac, Raoul Heinrich Francé, s-a apucat să reformuleze. A făcut-o pe îndelete, în opt volume, o operă monumentală: ”Viața plantelor”, publicată începând din 1906. Plantele, susține Francé, reacționează ”sentimental” (nu sunt foarte sigură că folosesc justificat ghilimelele…) la energia pe care le-o transmitem noi, oamenii: sunt fericite când captează gândul bun, gândul rău le provoacă suferință, iar când sunt chinuite scot țipete de durere și spaimă. Cine știe să le asculte depune mărturie despre asta. Și…
Cine știe să le asculte?
A făcut-o, în 1966, Cleave Backster, expert în biocomunicare, parapsiholog și specialist CIA în detectarea minciunilor rostite în timpul interogatoriilor.
Teoria de demonstrat: plantele au și inteligență, și emoții. Comunică și ele între ele, și cu alte forme de viață. Demonstrația: Backster a conectat la poligraf o plantă de Dracena și a amenințat-o, în gând, că o va arde cu chibritul. Acul poligrafului a înregistrat o emoție anemică: planta captase energia gândului, dar nu l-a luat prea în serios. ”Zice el, dar eu știu că nu o să facă asta!”.
Pasul următor: omul a aprins chibritul. Acul poligrafului a luat-o razna: planta țipa! Gestul în sine a impresionat-o, gândul nu tocmai.
Experimentul cu plante în piramidă
Experimentul expertului american îmi amintește de concurența serioasă pe care i-a făcut-o o româncă devenită celebră în întreaga lume pentru cercetările sale științifice: biologul Marioara Godeanu. Cap de serie: studiul efectului de piramidă. Piramida de la Pitești (terminată în 1985), construită după proporția piramidei lui Keops, a demonstrat ”efectul de formă al piramidei asupra apei”, cum explica doamna Marioara Godeanu: în piramidă apa se energiza, se purifica de la sine.
Concluzia: apa este, și ea, purtătoare de informație. Plantele, pe de altă parte, creșteau mai repede în piramidă decât în exterior.
Marioara Godeanu vorbea deja de un deceniu despre plante ca ”ființe vii”, nu doar organisme, ci ființe!
Entanglement cuantic
În 1975 observase cum suferă și mor plantele-martor în timp ce semene ale lor, aflate la oarecare distanță, erau ”executate” în cadrul unor teste de toxicitate. ”Martorele” – victime colaterale, cum li s-ar spune astăzi – piereau în număr mai mare decât victimele directe, cele otrăvite efectiv. Mureau de spaimă și de mila semenelor lor? Marioara Godeanu confirma:
”Plantele comunică între ele printr-un sistem energo-informațional, își transmis mesaje” și reacționează emoțional de la agonie la extaz și retur. ”
Dincolo de tăcerea plantelor” și ”Sensibilitatea plantelor”, filmele realizate în anii 1980 de către doamna Godeanu, au făcut senzație în întreaga lume. Înregistrate prin metoda grafică pe potențiometre și prin captare în infraroșu, plantele ”au spus tot ce aveau de spus”: au țipat, au cântat, au plâns, în funcție se stimulii la care au fost expuse – agresiune, iubire, muzică pe gustul lor (clasică, să reținem!).
Înapoi acasă
Deci: plantele mele știu ce mă preocupă de ceva vreme legat de prezentul și viitorul lor. Gândul, intenția formează un câmp energetic pe care ele îl captează. Ele știu că le vreau binele. Și că mă întreb oare ce înseamnă ”binele” pentru ele. Precis încearcă să îmi dea răspunsul. Să îmi influențeze decizia. Ele au acces nestingherit la mesajele emise de către mine. Nu este, din păcate, reciproc valabil! Eu sunt om, dragă Doamne, ființă aflată pe o treaptă superioară pe scara evoluției. Am pierdut masiv din capacitatea de a recepta și decoda mesajele energetice subtile. Și atunci mă întorc la observația empirică: azi dimineață, când le-am dat binețe și le-am reamintit că le iubesc, parcă, parcă am văzut că violeta africană își revigorase puțin frunzele… Mă duc și acum să le întreb din nou de sănătate. Și o să ascultăm împreună ”Sonata lunii”.
Resurse recomandate:
Energia Spiralei – Despre puterea gândului
Radionica – Amplificarea energiei gândului și concretizarea scopurilor prin radionică
Dr. Quantum și cărticica marilor idei. Unde știința se contopește cu realitatea
Edgar Cayce:Memoria spirituală a materiei
Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăDerivate 4.0 Internațional .