Hunza e o mică vale muntoasă în Pakistan. Oamenii de aici trăiesc într-o izolare completă, au propriul mod de viață, de alimentație și filozofie, care se pare că au un impact impresionant asupra sănătății și longevității lor. Până nu de mult, regiunea era un regat independent, devenind apoi o parte a Pakistanului, însă cu rege la conducerea ei. E printre cele mai mici monarhii din lume. Puținii vizitatori care au ajuns în Hunza, descriu locul ca pe o grădină a Raiului. Prin ce se deosebește acest ținut? Prin longevitatea și starea surprinzătoare de sănătate a locuitorilor săi. Se pare că hunzii depășesc suta de ani într-o stare fizică și mentală de excepție. La fel de remarcabil este faptul că îmbolnăvirile sunt rare, iar bolile grave, deja obișnuite în lumea modernă, sunt în general necunoscute.
”În Hunza este interzisă intrarea vizitatorilor. Cauza acestei interziceri este evidentă: excursiile sunt foarte periculoase. În primul rând, pentru ca să ajungi acolo trebuie să zbori peste munți, deoarece îngusta trecere a Gilgit-ului, fiind foarte vântoasă, este capricioasă față de cele mai mici schimbări ale timpului și atmosferei, și orice încercare de a o strabate se poate termina cu o catastrofă. Dacă din fericire ajungi totuși la Gilgit, care constituie ultima oprire – stație a unui transport cât de cât modern – din acest moment trebuie să te bazezi doar pe propiile forțe. În continuare se călătorește, în cel mai bun caz, pe măgar sau pe jos sau cu jeep-ul – dacă ai norocul să ajungi la un drum înainte ca acesta să fie distrus fie de ploaie sau de avalanșe, fenomene care au loc aici des. După care se continuă drumul prin aceeași trecatoare foarte capricioasă și plină de cotituri, de-a lungul pârâurilor repezi și înghetate, pe care le-a urmat și Marco Polo în anul 1269, întorcându-se de la Cathay în drum spre India.” (Secretul vieții tribului Hunza – Renee Taylor)
Obiceiurile alimentare ale hunzilor
Fără îndoială, dieta stă la baza remarcabilei stări de sănătate a acestor oameni.
Hrana hunzilor se compune în mare parte din grâne, legume cu frunze verzi, cartofi, mazăre, fasole, lapte proaspăt, fructe proaspete în special caise și dude, dar și fructe uscate la soare. Hrana acestor oameni este cât se poate de naturală. În lipsa unor instalații de păstrare a fructelor și legumelor proaspete, oamenii le culeg treptat în funcție de nevoi.
Pâinea lor se numește Chapati și este făcută din grâu, orz sau făină de mei. Este nerafinată, plină de elemente nutritive valoroase, bogată în fosfor, calciu, fier, magneziu și conține toate elementele vitale ale seminței.
Laptele e pentru hunzi un aliment complet și folosit în diverse feluri. Prin separarea smântânii de lapte se obține untul, numit și ghec. Din ce rămâne după scurgerea smântânii se face brânza albă. Aceste lactate sunt preparate de hunzi din lapte de capră și sunt considerate delicatese. O altă variantă foarte comună este iaurtul – ei consumă mult lapte covăsit și chiar zer.
Legumele au un rol foarte important în alimentația lor zilnică. Însă diferența majoră dintre ei și oamenii din lumea modernă este consumul – în cea mai mare parte – în formă crudă. Spanac, salată, morcovi, mazăre, ridiche neagră, frunzele tinere ale plantelor medicinale sunt câteva dintre aliementele lor obișnuite. Dacă totuși le fierb, consumă și lichidul lăsat de legume în timpul fierberii și nu folosesc niciodată o temperatură ridicată, care se știe că degradează componentele cu valoare nutritivă din mâncare. Ei nu storc legume și fructe pentru a face suc și nu le curăță de coajă, căci pierd prețioasele săruri minerale pe care aceasta le conțin. Un fel de mâncare important al fiecărei mese este salata de crudități. Vine însoțită cu sos din oțet de vin sau cu ulei de caise.
Carnea e mai rar întîlnită pe masa lor, deși nu sunt vegetarieni. Au puține animale, iar cele pe care le au dispun de hrana relativ limitată. Carnea e preparată tot prin înnabușire în suc propriu și preparată asemeni gulașului.
”Este știut că păsările domestice din instinct au tendința de a ciuguli boabe și cum orice bob, orice sămânță este mai valoroasă în Hunza decât banii, ei nu au voie să crească păsări în gospodarie. În ultimul timp, pentru că au fost aduse totuși câteva găini, ouăle sunt un produs de lux. Întrucât aici nu există câini, copiii au descoperit că și puii de pasăre pot fi animale domestice plăcute dacă sunt crescute cum trebuie. Am văzut gospodării în care puii erau “stăpânii” casei.” (Secretul vieții tribului Hunza – Renee Taylor)
Fructele sunt și ele parte importantă a alimentației hunzilor. Merele, perele, caisele, piersicile, vișinile negre și roșii și dudele sunt printre cele mai răspândite și consumate. Caisele sunt fructele cele mai întâlnite și folosite aici. Sunt consumate crude vara, dar și uscate la soare, pentru a putea fi folosite astfel iarna. Miezul sâmburilor este mâncat, dar și folosit la extragerea uleiului de caise, un element foarte important în alimentația lor, căci completează necesarul zilnic de grăsimi. Prepararea uleiului este o îndeletnicire transmisă din generație în generație. Nu e ușoară și e nevoie de multă răbdare.
”Mai întâi, sâmburii sunt sparți și miezul scos. Apoi miezul este macinat cu ajutorul pietrelor până se obține o pastă făinoasă măruntă. Acestă făină este apoi ușor umezită cu apă și încălzită la foc mic. Atunci când din pastă începe să se separe uleiul, vasul este luat de pe foc și cu mâna se stoarce pasta până la ultimul strop de ulei. În sfârșit, uleiul este scurs în vase curate și este răcit. Produsul final are o culoare de un galben auriu foarte frumos.” (Secretul vieții tribului Hunza – Renee Taylor)
Uleiul de caise îmbogățește gustul salatelor de crudități, e folosit la diverse mâncăruri, dar și pe post de medicament și preparat cosmetic, cu proprietăți extraordinare pentru piele și păr. Spre deosebire de alte uleiuri, nu râncezește foarte ușor. La fel ca și în cazul legumelor, fructele sunt foarte rar fierte. Fructele hunzilor sunt proaspete, zemoase, coapte la soare, fără niciun fel de substanțe adăugate și consumate natural, nemodificate.
Despre cum să ne hrănim sănătos și secretele longevității poți afla mai multe informații din cartea Formula sănătății perfecte – Dieta alcalină. Este o lucrare fundamentală pentru toți cei care sunt în căutarea unor principii corecte în stilul de viață, nu doar în adoptarea unei diete potrivite, dar și în manifestarea unui nivel mai înalt de energie. Iată ce spune autorul cărții cu privire la scopul și utilitatea cărții Formula sănătății perfecte:
„Lumea se confruntă cu cea mai profundă criză a sănătății din istoria consemnată. Practicile artificiale moderne aproape că ne-au distrus. Fiecare boală din trecut, atât de precaut ținută sub control sau considerată a fi eliminată, revine ca un flagel din ce în ce mai vehement, pe măsură ce leacurile artificiale nu mai sunt de folos.
Medicamentele mai puternice sunt produse care nu fac decât să sufoce și mai mult sănătatea. Cercetările serioase, dar inutile schimbă generații de animale. Ele caută răspunsuri în compuși nenaturali, în timp ce calitatea slabă a vieții devine cronică și ne conduce către mormânt prin boli noi ale căror nume vor fi scrijelite pe pietrele funerare.
Ce s-a întâmplat oare cu simplitatea și bunul simț? S-a pierdut oare sub stindardul banilor care flutură deasupra clădirilor magnaților din industria medicamentelor? A fost îngropat de cei care caută calea spre sănătate folosind un anuar medical?
Nu trece zi în care să nu primesc mesaje de la oamenii pe care aceasta carte i-a influențat pozitiv și, în multe cazuri, le-a salvat viața. Este foarte încurajator să aud asta și ajută la îndeplinirea ideii de serviciu pentru întreaga omenire, care nu este doar scopul meu personal, ci și cel al meseriei mele.”
Surse: Secretul vieții tribului Hunza – Renee Taylor
„Secretele hunzilor, cei mai longevivi oameni de pe Pământ” de blog.aimgroup.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .