Lupta cu emoțiile distructive poate fi dificilă, dar reușita în a le birui depinde și de momentul în care acționăm asupra lor. O întrebare legitimă în cadrul conferinţei despre emoţiile negative, la care a luat parte şi Dalai Lama, a fost aceea privind chiar momentul intervenţiei asupra acestor emoţii. Specialiștii în tratarea emoțiilor negative și-au pus următoarea întrebare: Trebuie să tratăm aceste emoţii înainte de a apărea, în timpul producerii lor sau după aceea? Primul impuls este te întrebi cum adică să tratăm emoţia înainte de apariţia ei. Înseamnă să le tratezi înainte de a-ți otrăvi mintea și trupul. Dr. Matthieu Ricard, călugăr budist şi interpret de limba franceză al lui Dalai Lama, a fost prezent la conferință, iar soluțiile sale pentru ștergerea emoțiilor negative, experimentate pe propria persoană, s-au bucurat de suportul celor prezenți. Răspunsul se regăsește în cartea Daniel Goleman într-un dialog ştiinţific cu Dalai Lama, Emoţiile distructive.
“Prima intervenţie – după apariţia ei – este metoda începătorului pentru că oamenii devin conştienţi de trăsăturile negative sau distructive ale unor emoţii abia după ce le-au trăit. Apoi îşi folosesc raţiunea pentru a examina consecinţele – pentru a înţelege, de pildă, că o izbucnire puternică de ură, care îi face să perceapă o persoană ca fiind în întregime rea, poate provoca multă suferinţă altora şi cu siguranţă că nici pe ei nu îi face fericiţi”. (Dr. Matthieu Ricard)
În acest fel, putem deosebi emoţiile care produc fericire de cele care provoacă suferinţă. Va deveni apoi limpede faptul că data viitoare când vor apărea aceste emoţii este mai bine să nu le laşi să te domine. Iar cu puțin exercițiu vei reuși!
Când individul a dobândit o oarecare experienţă în această practică, pasul următor este să trateze emoţiile chiar în momentul producerii lor, spune călugărul budist. Elementul-cheie este acela de a elibera emoţiile în momentul în care îşi fac apariţia în minte, astfel încât să nu apuce să declanşeze un lanţ de gânduri care să se răspândească şi să preia controlul asupra minţii, obligând astfel individul să acţioneze – să facă rău cuiva, de pildă.
„Pentru aceasta, practicantul trebuie să analizeze gândul nou apărut în minte, să se întrebe dacă are vreo formă, vreo localizare, vreo culoare şi aşa mai departe şi să descopere că natura autentică a acestuia este deşărtăciunea. După ce căpătăm experienţă în acest proces, gândurile şi emoţiile vin şi pleacă fără să dea naştere unei mulţimi de gânduri constrângătoare, aşa cum o pasăre care zboară pe cer nu lasă nicio urmă sau aşa cum un desen pe apă dispare în clipa în care l-ai desenat“, explică călugărul budist.
Evident, pentru aceasta, mai spune el, este nevoie de o practică îndelungată, dar prin exerciţiu poate deveni o reacţie perfect naturală. Cuvântul tibetan pentru meditaţie înseamnă, de fapt, familiarizare. Individul se familiarizează, prin exerciţiu, cu acest mod de a vedea gândurile care vin şi pleacă.
Deși în stadiul în care te afli acum pare ceva imposibil, vei ajunge să te obişnuieşti. Apoi, când vei căpăta o experienţă solidă, urmează pasul final: chiar înainte ca o emoţie să se producă, vei fi pregătit pentru situaţia ca aceasta să nu aibă aceeaşi putere de constrângere şi subjugare. Acest pas este coroborat cu înţelegerea, cu o stare de transformare reuşită, în care emoţiile distructive nu se mai produc cu aceeaşi intensitate.
„Am să dau un exemplu foarte banal: dacă stomacul tău produce multe gaze, este greu să te abţii tot timpul – acest lucru poate fi foarte dureros, dar nici nu este politicos să le dai drumul pe măsură ce se adună. Nici abţinerea, nici simpla eliberare nu sunt reacţii potrivite, aşa că cea mai bună soluţie este să tratezi cauza pentru a nu trebui nici să flatulezi, nici să suferi. Emoţiile seamănă oarecum cu această situaţie“, explică Matthieu Ricard
Prin exerciţiu se ajunge la un moment în care practicanţii „au mintea îmbibată de o bunăvoinţă iubitoare“. Aceasta devine o a doua natură, iar ura este înlăturată din mintea individului, astfel că el nu ar mai putea să facă rău cuiva în mod intenţionat. Astfel, ura nu mai apare şi, prin urmare, nu mai ai ce să reprimi. Aceasta reprezintă o validare a practicii spirituale a individului.
„S-ar putea crede că, dacă individual scapă de aceste emoții, va devein la fel de inert și de insensibil ca un buștean. Complet eronat! Când mintea este liberă, ea este lucidă și clar. Înțeleptul care este complet împăcat și eliberat de emoțiile supărătoare are o sensibiliatte și o grijă mult mai mare față de fericirea și de suferința celor din jur. În schimb, o persoană preocupată și confuză nu este conștientă de ceea ce se întâmplă în jur“, potrivit lui Matthieu Ricard.
Și totuși cum ne exprimăm emoțiile negative? Mânia, de exemplu, se poate exprima nu numai prin izbucniri de furie și insulte, ci confruntând-o cu propria inteligență. Concret? Nu trebuie să reprimăm emoțiile, ci să le canalizăm către un dialog cu inteligența, folosindu-le pentru a înțelege natura propriei noastre minți, observând cum dispar de la sine, fără să lase în urmă semințele unei apariții ulterioare.
O altă întrebare este aceea dacă este posibil să ne eliberăm definitv de emoțiile negative. Dacă consideri că emoțiile distructive îți restrâng libertatea interioară și îți afectează judecata, înseamnă că pe măsură ce te eliberezi de ele, acestea își vor pierde forța. Deci merită tot efortul!
Citește și:
Cele 5 emoții negative în filozofia budistă
Cum îți poți dizolva emoțiile negative pentru eliberarea de suferință
Când pot fi dizolvate emoțiile negative by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.