Viața noastră este așa cum o fac gândurile noastre

”Îmi construiesc viaţa prin acţiunile mele” – o afirmaţie aparent banală. Toţi ştim că trăim viaţa aşa cum ne-o construim prin faptele de zi cu zi. Ni se spune continuu: ”Acţionează, fii actor, nu spectator!” Verbul ”a acţiona” a devenit cheia succesului. Numai că cei care fac apel la acţiune uită că acţiunea, în sine, este rezultatul unui proces interior complex…

Emoțiile – forța din spatele gândurilor

Mă gândesc la obiectivele pe care vreau să le ating. Din gândurile mele decurg alegerile pe care le fac. Iar alegerile determină deciziile mele. Deci lumea mea personală este efectiv reflexul alegerilor pe care le fac. Pare logic, dar… fiecare dintre noi a experimentat, la un moment dat, contrariul: alegerile noastre NU sunt determinate întotdeauna de gândurile noastre. Ci de emoţiile şi sentimentele care ne traversează.

Acţiunile noastre nu au acelaşi impact atunci când sunt însoţite de convingere, hotărâre şi încredere sau când, dimpotrivă, sunt însoţite de ezitare, îndoială sau mânie. Mai mult, sentimentele ne împing, uneori, să acţionăm contrar dorinţelor noastre. Sau invers, acţionăm conform deciziilor, dar rezultatele obţinute sunt contrare aşteptărilor noastre. Şi uite aşa, sentimentele joacă un rol primordial, atunci când elaborăm planul vieţii noastre.

Obiective egotice vs. dorințe autentice

Unele evenimente scapă voinţei noastre. Când cineva evocă ”eforturile prin care şi-a construit viaţa”, să fii sigur că se referă doar la liniile mari ale vieţii – meseria, familia, locuinţa etc. Şi nu la dorinţele reale, care provin din profunzimea fiinţei noastre – dorinţa de pace, armonie, linişte, dorinţa de a simţi curgerea vieţii prin noi…

Aşadar… Evenimentele de zi cu zi se succed fără ca noi să le fi ales în mod real, fără să le fi dorit cu adevărat. În mare parte, sosesc independent de voinţa noastră. Câteva exemple? Găsim din plin: pleci de acasă la o oră cu trafic mai lejer, tocmai ca să eviţi aglomeraţia şi… nimereşti într-un ambuteiaj provocat de un şofer neatent; ai lucrat pe brânci la un proiect ce-ţi garanta promovarea la serviciu şi… nu te-ai putut duce să-l prezinţi, fiindcă ţi s-a îmbolnăvit copilul; ai tras din greu ca să depăşeşti condiţia materială modestă a familiei din care provii, ai pus pe picioare o mică afacere cu obiecte de artă unul şi unul, te porţi impecabil cu posibilii clienţi şi… nimic nu se leagă.
Ei, mai trăieşti cu impresia că îţi controlezi viaţa pas cu pas?

De ce vieţile noastre nu corespund întotdeauna acţiunilor noastre?

Categoric, nu putem nega valoarea acţiunii. Dar ea nu este de ajuns. Alte elemente intervin şi ne creează viaţa, independent de acţiuni. Sunt gânduri inconştiente, emoţii şi sentimente mai mult sau mai puţin conştiente. De exemplu: ”Nu sunt destul de priceput, ca să fac să meargă o afacere cu obiecte de artă”… Gânduri, scenarii, programe de viaţă ce ne-au fost inoculate în copilărie ori mai târziu, fără să ne dăm seama. În unda lor de siaj se înscriu toate „inconvenientele”, ”neconcordanţele”, ”mersul neprevăzut/nedorit al lucrurilor” care ne obligă să admitem că viaţa nu e conformă cu ceea ce ne dorim şi că evenimentele – plăcute sau neplăcute – survin într-un mod incontrolabil.

Dacă vrei să-ți transformi viața, lucrează cu gândurile tale

Incontrolabil, da. Prin hazard, nu. Evenimentele sunt legate de gândurile noastre (mai mult sau mai puţin conştiente) şi de emoţiile şi sentimentele asociate. Am învăţat, poate, să ”vânăm” şi să anihilăm, prin reconversie pozitivă, gândurile şi sentimentele conştiente. Dar cu cele „mai puţin conştiente” ce facem?

Ne întoarcem la lecţia de bază: orice gând trezește o reacţie emoţională. Tocmai ea, emoţia, determină forma sub care se manifestă răspunsul primit. Pentru că adevăratul mesaj pe care îl trimitem Universului este emoţia, sentimentul. Gândul se imprimă ca viitor potenţial de realizare, dar sentimentul ”ataşat” gândului este adevărată forţă de atracţie magnetică. Abia înţelegând această lege, înţelegem cum ne creăm, de fapt, viaţa.

În explorarea inconștientului

Ştiind că evenimentele neplăcute sunt atrase de sentimente negative, asociate dorinţelor noastre, avem următoarea ”portiţă”: să examinăm atent aceste evenimente, pentru a descoperi sentimentele care le-au generat.

Înţelegerea relaţiei dintre manifestările vieţii noastre şi sentimentele noastre este un instrument extrem de util: ea ne ajută să detectăm acele părţi ascunse din noi care ne împiedică să ne exprimăm potenţialul plenar. Putem să ne servim de circumstanţele vieţii noastre ca de o oglindă, pentru a ne studia cu amănuntul, a ne descoperi profunzimile inconştiente şi, la nevoie, a le transforma în motorul evoluţiei personale.

Fiecare eveniment dezagrabil survenit ”pe neaşteptate” poate fi un astfel de semnal. Neplăcerile, contrarietăţile, eşecurile de care avem parte reprezintă, fiecare în parte, câte un apel lansat de părţi ocultate din noi, care cer astfel să fie puse în lumină şi transformate într-un instrument decisiv pentru realizarea plenară a Sinelui – adevărata esenţă a vieţii.

(Sursa: www.spirit-science.fr)

 

Viata noastra este asa cum o fac gandurile noastre by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.