Poeţii scotocesc în adâncurile lui, în căutarea inspiraţiei. Psihanaliştii ne invită să îl aducem în lumină. Asociat adesea cu impulsurile, dorinţele nemărturisite sau angoasele noastre, inconştientul ne trimite continuu mesaje. Şi, totuşi, ne scapă printre degete. Dar a-l ignora nu este o soluţie. Pentru că el, inconştientul, acest mister care ne locuieşte, poate fi o piedică în dezvoltarea noastră sau cel mai preţios aliat în strădania de a ne cunoaşte mai bine şi a ne elibera de repetiţiile nefericite, contraproductive. Cum facem, deci, din el un aliat?
”În inconştient se află tot ceea ce ne jenează şi tot ceea ce ascundem sub preş. Dar şi infinitul tezaur al potenţialului nostru” – ne încurajează psihanalistul Saverio Tomasella, citat de www.doctissimo.fr.
Visul – calea regală a inconştientului
Hippocrate, părintele medicinei moderne, insista asupra importanţei conţinutului oniric în efortul de a stabili un simptom. Două mii de ani mai târziu, celebrul psihanalist Sigmund Freud avea să impună visul şi teoria inconştientului, militând în favoarea unei activităţi inconştiente fecunde în registrul creativ.
Potrivit lui Freud, omul este format din dorinţe şi impulsuri care, inacceptabile fiind pentru conştient, sunt refulate. Lor le corespunde o energie înmagazinată pe care subiectul trebuie să o evacueze cumva, pentru a aplana tensiunea psihică.
Mai departe… Colaboratorul lui Freud, Carl Jung, pornea de la ipoteza potrivit căreia visele se hrănesc din conflictele trăite în copilărie şi trata visul ca pe un mijloc de acces la inconştientul individual în sânul inconştientului colectiv.
Rezervorul tuturor refulărilor noastre
Asociat, de regulă, cu umbra, inconştientul conţine, printre altele, impulsuri şi dorinţe adesea de nemărturisit, angoase profunde şi traumatisme. De unde şi reticenţa noastră când se pune problema de a plonja în adâncurile lui. Numai că a-l ignora total şi pentru totdeauna nu este posibil şi pace. Pentru că el va găsi mereu canale care să-l aducă la suprafaţă şi se va manifesta, fără să-l simţim, fără să-l ”vedem”, ne atenţionează expertul: ”Lapsusurile, uitarea, actele ratate, repetiţiile nefericite sunt tot atâtea mesaje pe care ni le trimite inconştientul, pentru a ne atrage atenţia asupra sa”.
De exemplu, poţi resimţi un sentiment de jenă, fără să pricepi de ce. Acolo, fără nici un dubiu, se află inconştientul tău, care îşi face datoria. Şi lapsusul are aceeaşi sursă: acest cuvânt care ne scapă semnalează un gând, o dorinţă a căror existenţă o ignorăm şi care ne trage de mânecă: ”Sunt aici, sunt aici!”. Şi actele ratate figurează în acelaşi registru. Supravieţuitorii catastrofelor aeriene sau feroviare depun mărturie: ceva i-a împiedicat să urce la bord. În mod inconştient, ei au ştiut ce avea să se întâmple!
Cum lucrează în noi
- Prin condensare: condensarea corespunde amalgamului sau fuziunii dintre realităţi diferite (epoci, locuri, persoane, situaţii, idei) care sunt asociate în virtutea unei convergenţe sau a unei asemănări inconştiente.
De exemplu: Într-un vis, Freud a reperat faptul că termenul ”botanică” ar condensa mai multe realităţi: un profesor al cărui nume se lega de cuvântul ”grădină” (Grădinaru, de pildă), ”o tânără florăreasă”, ”o pacientă pe care o chema Flora şi căreia soţul uitase să îi aducă flori”, floarea preferată a soţiei sale, un suvenir din Italia etc. - Prin deplasare: deplasarea reprezintă substituirea unui element important (epocă, loc, persoană, situaţie) printr-un alt element (de mai mică valoare), în virtutea unei corespondenţe între cele două.
De exemplu: Ana vede trecând pe stradă o maşină roşie şi se simte invadată de tristeţe… Roşul era culoarea maşinii tatălui ei, decedat în urmă cu un an. Tristeţea doliului s-a deplasat de la persoana tatălui, la culoarea maşinii. - Prin conversie: ceea ce nu poate fi exprimat prin cuvinte se manifestă prin intermediul corpului.
De exemplu: Lidia are crampe la stomac înainte de a pleca spre şcoală. Nu poate spune clar din ce cauză, nu a mâncat nimic suspect, nu suferă, de obicei, de probleme digestive… Este, pur şi simplu, dorinţa (nemărturisită nici măcar sieşi) de a rămâne acasă. Şi care se manifestă prin corpul ei fizic.
Un aliat preţios
Pentru psihanalişti, inconştientul este aur curat. Dar la fel ar trebui să fie şi pentru fiecare dintre noi, fiindcă scoaterea la lumină a mesajelor sale ne ajută să ne cunoaştem mai bine, să trăim mai bine şi să ne simţim liberi.
”Inconştientul conţine toate resursele şi comorile noastre, ascunse în adâncuri”, ne reaminteşte Saverio Tomasella.
Ridicând un baraj între noi şi el, din teama de a descoperi lucruri ce ni se par neplăcute, nu facem decât să îl lăsăm să ne influenţeze aşa cum ştie el, perpetuând numeroase repetiţii al căror sens ne scapă şi pe care le trăim ca pe o fatalitate.
Şi invers: dacă aplecăm spre el o ureche binevoitoare, ne eliberăm de scheme inconştiente care, fără să bănuim, ne dictează conduita; şi descoperim propria natură profundă şi autentică, cea care scapă tuturor formatărilor, tuturor stereotipurilor ”injectate” de educaţia primită, de societatea în care ne-am născut…
Tentaţi să ne conformăm, pentru a le fi pe plac celor din jurul nostru (un reflex căpătat încă din copilărie), ne mulţumim, prea adeseori, cu cele câteva fărâme de informaţii pe care le avem în posesie, deşi suntem mult mai mult decât credem că am fi.
”Inconştientul ne aminteşte că avem o viaţă interioară incredibil de bogată şi numai în lumina lui putem descoperi infinitele posibilităţi de care dispunem.” (Saverio Tomasella).
Fără doar şi poate, inconştientul rămâne cel mai frumos teritoriu ce ne rămâne de explorat în interiorul nostru.
„INCONȘTIENTUL – MISTERUL CARE NE LOCUIEȘTE” de blog.aimgroup.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .