Cum poți face schimbări personale la 180 de grade

I-am cunoscut personal. Oameni care excelau într-un domeniu dur și, în principiu, aducător de bani frumoși, cum este advertistingul, au lăsat totul baltă așa, netam-nisam, ca să se alăture unor fundații cu scop umanitar, nelucrativ. Persoane plasate la vârful ierarhiei profesiei au virat, aparent brusc și năucitor, spre viața la țară. Nu am cunoscut personal, dar am urmărit în media visători care au lăsat vila și Mercedesul și au evadat, cu rucsacul în spate, ca să exploreze planeta. Oameni care au îndrăznit. Și-au luat visul la purtare și lumea în cap: și-au schimbat viața. Și nu oricum, ci cu 180 de grade.

Cotidianul este ucigător de plicticos?

Ai vrea să faci un viraj spectaculos, dar nu știi cum? Iar dacă știi, nu găsești curajul de a trece la acțiune? Dacă ai răspuns deja ”Da” de două ori, bucură-te: minunea se poate înfăptui.

Prizonieri ai cifrelor, cercetătorii ne anunță că aproape 80% din muritori hrănesc visul de a-și schimba viața. În mai bine, firește. Sub toate aspectele. Dar doar 30% sunt gata să și facă ceva în acest scop. Cum faci ca să intri în rândurile celor trei din zece?

Primul pas în a face schimbări radicale

Întreabă-te (sincer, față în față cu propria persoană reflectată în oglindă) cât preț pui pe această aspirație. Asta, cu schimbatul vieții cu 180 de grade. Este doar o fantasmă pentru tine, un vis frumos, chiar prea frumos (vorba cântecului) pentru a fi adevărat? Sau o idee clară, pentru concretizarea căreia ești gata să pui la bătaie totul – resurse, mijloace, voință, la nevoie și sacrificii?

Dacă nu ești în stare să îți dai răspunsul, ia-o altfel: gândește-te pur și simplu ce se va întâmpla dacă nu schimbi nimic; care vor fi consecințele. Schițează tabloul vieții tale viitoare, pe ani și decenii. Vezi dacă îți place, ce anume îți place și ce nu. Tu singur ești responsabil pentru viața ta și nimeni altcineva nu-și va bate capul cu prezentul și viitorul ei.

Amintește-ți cine ești

Cine suntem cu toții: ființe, prin natura lor, menite să caute sensul propriei vieți, să lanseze neîncetat noi provocări, noi proiecte. Ca să se simtă vii. Într-un univers personal niciodată încremenit.

 

Frica: principala frână

Ieșirea din zona de confort cere, evident, curaj. Cere, foarte adeseori, să traversezi profunzimile propriei ființe. Lucrurile care ne provoacă frică sunt, adeseori, poarta spre schimbarea mult dorită.

Prima reacție în fața fricii este, de regulă, fuga sau o stare de paralizie. Pentru că este atât de greu să pleci urechea și să asculți metamorfoza care se petrece înlăuntrul tău! Da, schimbarea provoacă frică. Pentru că presupune să accepți să-ți pierzi reperele, pentru a găsi altele noi. Multe persoane așteaptă în stadiul de reflecție, de frică să nu piardă ceea ce au construit și să-și vadă întrega existență dată peste cap.

 

”Confortul” și ”siguranța”: principalele amăgiri

De unde vine inerția aceasta? Tot din natura noastră, de ființe deprinse să se culcușească sub pătura moale a obișnuințelor. Atașate de cărările pe care singure ni le-am trasat și care au ajuns să ne definească, acum, ele pe noi. Așa că… preferăm, cei mai mulți dintre noi, să visăm la o viață ”altfel”, să ne parcurgem timpul ce ne e dat imaginându-ne-o, în loc să o trăim. Numai și numai pentru a evita să ne asumăm riscuri, numai și numai de dragul ”confortului” și al ”siguranței”.

Pericolul eșecului: iluzia păguboasă

Schimbarea pare ceva periculos, costisitor. Pare. O părere, o iluzie. Păguboasă. Legată intim de interpretarea pe care o dăm evenimentelor legate de schimbare. Cum am putea anticipa riscul și eventualul eșec, dacă nici măcar nu ne punem în mișcare? În fapt, singurul risc la care ne expunem este să greșim. Or, greșeala este doar prilejul de a învăța și implicit de a progresa.

Regretul de a (nu) fi încercat

Când te gândești la schimbări radicale, îți imaginezi, întâi de toate, ce vei pierde, ce vei lăsa în urmă. Ce regrete vei lua cu tine la drum. Cea mai de temut pare a fi… teama că vei pierde o parte din identitatea ta. Or, ești din nou victima unei iluzii.

Cum ai vrea să încerci lucruri noi, să construiești ceva, dacă refuzi să dezasamblezi elementele de construcție ale vieții tale de până acum?

Din teama că vei regreta ce lași în urmă îți asumi regretul de a nu fi încercat marea aventură a vieții tale: întoarcerea de 180 de grade. Chit că ceea ce ai lăsa în urmă numai viață nu se poate numi: cutume, ritualuri, automatisme. Golite de sens. Starea de vegetare.

Revenind la riscuri: în loc să te concentrezi asupra lor, ai face bine să inventariezi valorile motrice ale schimbării. Întreabă-te, de exemplu: ”De ce este atât de important pentru mine să îmi schimb viața? Ce îmi va aduce concret schimbarea?”.

Poți chiar să te vizualizezi în situația produsă de marea schimbare. Situația la care visezi, la care râvnești. Acest exercițiu mental te îți va da elanul de a porni la acțiune.

Pentru că asta ai de făcut: ca să treci granița dintre realitatea vieții tale actuale și visul unei vieți mai bune trebuie să pornești la acțiune. Altfel nu vei afla niciodată cum ar fi fost, dacă… Și ar fi păcat.

 

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăDerivate 4.0 Internațional .