Ai grijă ce gândeşti, sigur se întâmplă (II)

 

(Citeşte aici partea I)

ÎMBLÂNZIREA SCORPIEI: CUM ÎŢI DOMINI GÂNDUL

Să recapitulăm. Gândul este o armă redutabilă. Una cu două tăişuri: gândurile constructive transformă, înnoiesc şi modelează, gândurile distructive mutilează. Gândurile creează şi recreează, înnobilând sau urâţind nonstop realitatea fizică. Cu cât sunt mai puternice, cu atât mai iute produc rezultate (se materializează). Îşi declină orice legătură cu sursa, din clipa în care aceasta le-a creat: abia aşteaptă să treacă pragul minţii noastre, ca să-şi proclame independenţa. Şi duse sunt. Se mai întorc doar ca să ne lovească, după principiului bumerangului. Dar, dincoace de prag suntem noi, sursa. Dincoace de prag, gândurile sunt proprietatea noastră privată. Şi le putem folosi într‑un mod creator, dacă (şi doar dacă!) le cunoaştem puterea şi o folosim în mod conştient. Cum? Prin FOCALIZARE şi CONCENTRARE. 

CE STĂ ÎN PUTEREA NOASTRĂ?

Să cultivăm puterea gândului. ”Dar aceasta este o ştiinţă exactă” – vor spune maeştrii. Şi nu-i vom contrazice. Doar că vom căuta, cu toată modestia, câteva căi empirice de a ne cultiva grădina. Aşa, ca începătorii. Pornind însă de la mult-puţinul pe care l-am asimilat până acum din învăţăturile iniţiaţilor.

Aşadar, stă în puterea fiecăruia dintre noi: 

• Să ne selectăm gândurile: să le reţinem pe cele bune, nobile, sublime şi să le alungăm pe cele rele, josnice. Vom vedea că  ”la pachet” cu gândul vine şi dispoziţia lăuntrică: gândul pozitiv înseninează sufletul. Aşa se explică micul zâmbet pe care îl observăm pe faţa necunoscutului din metrou sau a trecătorului de pe stradă. Nu, nu vorbeşte de unul singur. Surâsul lui involuntar este un reflex condiţionat produs de vibraţia unui gând din categoria frumosului/ludicului/purităţii etc.).  
• După ce am separat grâul de mălură, să imprimăm boabelor de grâu – gândurile pure – o anumită direcţie şi să ne focalizăm asupra lor, ca să le trimitem în lume cu toată forţa: ele produc efecte direct proporţionale cu puterea de concentrare a emiţătorului.
• Să ne hrănim corect: dacă mâncarea este pură, şi gândul devine pur (”Gândul este o forţă subtilă, pe care ne-o putem procura şi din hrană” – Swami Sivananda).  Iniţiaţii ne recomandă alimente SAATTVA-ice (care au un conţinut mare de prana).
• Să antrenăm continuu ”musculatura” acestui organ subtil esenţial: voinţa. Simplu de spus, greu de făcut? Poate. Dar merită: să respingem orice gând şi orice ”pornire” de vendetă sau autoînvinuire, de invidie, ură, senzualitate obscenă, lăcomie etc. (nu lungim lista, ca să nu le potenţăm vibraţia!). Şi să încurajăm antiteza fiecăruia în parte. Conform principiului universal ”pozitivul învinge negativul”.

În acest punct mă ofer drept material didactic. Gândurile pe care ar trebui să le anihilez sunt: ”Am greşit! Sunt vinovată! Cumplit de vinovată! Cum să mă iert şi să mă iubesc, când sunt perfect conştientă că nu merit?!”. Şi aş putea continua aşa mult şi bine: sunt expertă în a mă judeca şi condamna… Sunt datoare, faţă de mine şi de Univers, să înlocuiesc fraza asta negativistă cu antiteza ei, dar nu o pot face dintr-un singur pas (amintiţi-vă că sunt abia la început de drum). Aşa că negociez cu mine însămi şi-mi propun să avansez în paşi mărunţi. Primul pas ar însemna o victorie de genul: ”Am greşit. Dar din greşeala asta am învăţat multe, în primul rând despre mine însămi. Greşeala mi-a împărţit viaţa în două: înainte eram capabilă să fac ceea ce am făcut fără să stau pe gânduri (de fapt, tocmai pentru că nu stăteam pe gânduri); după, am aflat ce consecinţe grave poţi antrena, dacă nu stai pe gânduri înainte de a acţiona. Am greşit = am evoluat. Sunt vinovată, dar am asimilat lecţia. Poate nu pot încă să mă iert şi să mă iubesc, dar încep să mă accept. Şi, lucru teribil de important, nu îi mai judec pe ceilalţi care au căzut în acelaşi păcat ca şi mine (înainte îi făceam de două parale în sinea mea, pentru că mă consideram un model. Şi chiar am fost… până la proba contrarie)”. Este un început, nu? Ţinta finală – mă iert, mă iubesc  – este, pe mai departe, o chestiune de exerciţiu.         

• Şi iată un exerciţiu concret, pentru dezvoltarea ”muşchilor” voinţei şi forţei sufleteşti, bazat pe capacitatea de persuasiune a repetiţiei:  repetăm mental, cu o puternică aspiraţie  – „Voinţa mea este atotputernică, pură şi irezistibilă. AUM, AUM, AUM. Pot realiza absolut orice prin voinţa mea. AUM, AUM, AUM. Căci voinţa mea este invincibilă. AUM, AUM, AUM.”
• Practicarea introspecţiei în singurătate este o altă tehnică ce dă roade: ”Purificaţi‑vă gândurile, apoi liniştiţi‑le. Nu permiteţi minţii să hoinărească. Concentraţi‑vă asupra unui singur gând; acesta vă va linişti mentalul. Abia apoi îngăduiţi altui gând să pătrundă în el, eliminând orice alte valuri mentale care nu au o legătură directă cu el”.
• Testul oglinzii: fă-ţi un obicei din a nu trece nepăsător pe lângă oglinzile care ”îţi ies în cale”. Opreşte-te în faţa fiecăreia şi surprinde  imaginea pe care ţi-o întoarce. Faţa – ştii bine – este oglinda sufletului şi a minţii. Dacă surprinzi o expresie încordată, posomorâtă, încrâncenată, sondează-ţi imediat mintea: ce gând o chinuie în acel moment? N-o să-ţi placă ce afli. Dar vei dori să-ţi schimbi expresia instantaneu, ca să-ţi fie mai bine, şi vei zâmbi. Iar zâmbetul dizolvă gândul rău.

Dacă te concentrezi, cu timpul vei percepe şi culori. Există un motiv…

 

REZERVAT CLARVĂZĂTORILOR

Orice gând are greutate, formă, mărime, culoare, calitate şi putere – însuşiri ce pot fi percepute de către clarvăzători prin ochiul interior.

Astfel, un gând spiritual are o culoare galbenă. Un gând de furie şi ură este colorat într-un roşu întunecat şi un gând egoist are o culoare maro etc.

CÂND VOINŢA CERE TIME OUT

Şi totuşi vom avea şi momente de slăbiciune, când voinţa şi forţa interioară cer time out fie şi pentru o secundă. Atât le e de ajuns gândurilor negre, ca să ne ia cu asalt. Iar asaltul lor deschide calea stărilor depresive.

• În astfel de situaţii, remediul este unul cât se poate de profan: o ceaşcă de lapte sau de ceai. Cu ea alături, ne aşezăm într-un colţ liniştit. Închidem ochii şi scotocim prin cotloanele neuronilor, până când depistăm gândul duşman. Apoi vizualizăm gestul efectiv prin care îl ştergem cu buretele.  
• Alte căi rapide şi foarte agreabile de elevare a stării de conştiinţă sunt muzica (putem să o ascultăm, pur şi simplu, sau să facem incantaţii cu voce tare: AUM, AUM, AUM) şi alergarea în aer liber (metodă folosită de RAJA yoghini, PRATIAKSHA BHAVANA).

GÂND-FAPTĂ: O RELAŢIE BIUNIVOCĂ

”Cel care cunoaşte Legile Gândirii îşi poate modela caracterul exact aşa cum doreşte. De aceea, deveniţi o încarnare a binelui; gândiţi numai bine, faceţi numai bine. Serviţi, iubiţi, dăruiţi. Căutaţi fericirea altora, căci ceea ce veţi culege va fi propria voastră fericire. Dacă preferaţi să îi răniţi pe cei din jur, provocând scandal, confuzie, răspândind zvonuri, lovind pe la spate, dacă îi exploataţi pe ceilalţi, dacă le luaţi proprietatea prin mijloace nepermise, dacă tot ceea ce faceţi cauzează doar durere, durere veţi culege. Cu timpul, circumstanţele vă vor deveni nefavo-rabile, iar mediul ostil. Aceasta este legea naturii şi a gândirii.

Cel care cultivă o acţiune culege un obicei; cel care cultivă un obicei culege un caracter; iar cel care cultivă un caracter, culege un destin. Omul este stăpânul propriului destin. El îşi poate controla destinul prin puterea gândului. La fel, destinul actual poate fi schimbat. Nu depinde decât de om, căci toate faculăţile, energiile şi puterile zac latent în el; ele trebuie doar manifestate plenar, şi omul va deveni liber şi mare”. (”Puterea gândului”, Swami Sivananda)

  

„Ai grijă ce gândeşti, sigur se întâmplă (II)” de blog.aimgroup.ro este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-FărăModificări 4.0 Internațional .