”Fericirea nu este un lucru prefabricat, ceva ce primim de-a gata. Fericirea vine din propriile noastre acțiuni.” (Dalaï Lama).
Să recunoaștem – suntem mulți cei care facem greșeala de a căuta fericirea în afara noastră. Ne facem planuri de fericire burdușite cu haine, case, mașini, conturi în bancă, parteneri pe măsura gusturilor și cerințelor noastre materiale, întâi de toate și, într-un plan secund, rezonanți, eventual, dar nu obligatoriu, și cu modul nostru de a gândi, de a simți. Care gândire și simțire ne întorc tot acolo – în sufocanta lume materială. Și ne mai mirăm că fericirea ne fentează, ne ocolește, ne tot amână…
Fericirea nu funcționează în acest fel. Ea vine din interior. Și o sumă de deprinderi o împiedică să iasă la suprafață și să ne ia în stăpânire. Iată un top 5 al celor mai frecvente.
1. Suntem prea critici
Este o ”apucătură” păguboasă, pe care o exersăm pe seama celorlalți, pe seama noastră sau și-și. De ce oare?! Nefericiți fiind, găsim normal să ne defulăm, criticându-i pe alții. Și mai rău încă, ne răzbunăm și pe noi înșine, criticându-ne cu egală asprime sau și mai și.
Care este antidotul? Să acceptăm – suntem oameni maturi, ce Dumnezeu? – că toți greșim. Și noi, și ceilalți. Nu este un cap de țară (atâta timp cât greșeala nu provoacă grave avarii). Important este să învățăm din greșeli și să evoluăm. Tocmai pentru a nu persevera în eroare până la a produce grave avarii. Exemple concrete? Avem sute și mii. De la ieșirile necontrolate de zi cu zi și ceas de ceas, la accesele de orgoliu, la vorbele aruncate la mânie etc., etc. După care facem ”mea culpa” și ne automuștruluim, dar este… tardiv de târziu. Abia acum o zi, acum o oră, acum zece minute ne-am surprins cu o ieșire asemănătoare și ne-am promis solemn că ”este pentru ultima dată” , am înțeles, am învățat și ”nu se va mai repeta”. Punct și de la capăt: nu o să se mai repete… decât rar. Și tot mai rar, pe măsură ce vom învăța și evolua.
2. Ne agășăm de gandurile negative
Cine nu a făcut asta niciodată – mâna sus! Cum? Nici o mână ridicată? Excelent, măcar suntem sinceri cu noi înșine. Negativismul este probabil cea mai evidentă cauză a nefericirii. ”O să vedeți că nu putem schimba nimic în bine!” – mă ”încurajează” vecinii mei, etern nemulțumiți de echipa care administrează blocul. ”Să vezi tu dacă n-o să fie așa cum zic eu!” – îmi spune mama mea dragă, de fiecare dată când ”menește a rău” (cu privire la ce se va mai întâmpla în familie sau în lume). Și mă mai mir că eu însămi am obiceiul de a fi măcar rezervată, dacă nu chiar negativistă apropo de evoluția multor, prea multor lucruri?
Care este antidotul? Moderația. Frâna. Pauza. Pentru evacuarea deșeurilor (gânduri și abordări negative) și comutarea pe modul pozitiv.
3. Cultivăm neliniștea și nesiguranța
Neliniștea este un proces de deturnare a imaginației care ne împiedică să avansăm. Atunci când noutatea este percepută ca o ”amenințare
care o să vină peste noi”, este greu să găsim motivații și să ne luptăm pentru mai binele propriu.
Care este antidotul? Batista pe pian. Respiro pentru autocontrol. Au vreun temei neliniștea, nesiguranța? Vezi bine că nu. Sunt doar o extensie a imaginației. Și un reziduu al pârdalnicului obicei de mai sus: negativismul. ”O să vezi tu că nu o să fie bine!” sapă în subconștient. Își croiește o văgăună în care se culcușește și din care ne terorizează. ”Ba o să vezi tu că o să fie bine!” – replica asta sufocă anxietatea acolo, în văgăuna ei.
4. Lăsăm frica să ne controleze
Încă o slăbiciune verificată pe pielea fiecăruia dintre noi: de câte ori ne-am lăsat pradă fricii, am ratat. Eu, în calitate de elevă eminentă, am încercat o singură dată să copiez. Evident, a fost un dezastru. Îmi era atât de frică să nu fiu prinsă, încât profesorul m-a ochit imediat. Cred că i-a fost foarte milă de mine, pentru că nu m-a sancționat. Fix în banca din spatele meu, o colegă cu vastă experiență copia relaxat, cu manualul pe brațe. Nu a fost depistată niciodată, în cei patru ani de liceu plus un examen de bacalaureat. Bagatelizez subiectul? Da, dar o fac cu intenție: exemplele cele mai simple sunt, de regulă, și cele mai convingătoare. Frica provoacă nefericire.
Care este antidotul? Toți avem nevoie, câteodată, de ajutor pentru a parcurge distanța dintre un punct A și un punct B. Scopul meu (motivația) era să trec examenul. Eram la fel de bine pregătită ca oricând… din punct de vedere teoretic, nu și psihic, se vede treaba. Mă lăsasem pradă neliniștii, nesiguranței, fricii (vezi mai sus). Ele m-au dirijat. Or, când aceste sentimente preiau comanda, riscurile de a greși se multiplică la infinit, iar șansele de a obține rezultate pozitive se reduc direct proporțional. Norocul meu cu profesorul acela, nici excesiv de critic, nici înfricoșat și nici măcar neliniștit de perspectiva de a fi ”urecheat” pentru că a trecut cu vederea tentativa mea de fraudă. Un om fericit! Un om care își iubea profesia și își iubea elevii. Antidotul fricii: dragostea.
5. Ne plangem, în loc să găsim soluții
Când ne presărăm conversațiile cu văicăreli, bârfe și alte considerații negativiste referitoare la noi înșine și la ceilalți, dovedim că dorim să întreținem nefericirea. Când ne plângem, în loc să căutăm soluții, demonstrăm că nu vrem să ameliorăm situațiile, să facem lucrurile să meargă.
Care este antidotul?
În fine, am terminat cu văicărelile și bârfa, ne-am defulat. Și de ce nu ne simțim mai bine?! Fiindcă nu am căutat soluții. Bun, mi-am descărcat năduful, dar cum rezolv problema? Abia când vom găsi răspunsul, și unul productiv, ne vom recăpăta liniștea. Și vom fi niște oameni fericiți.
5 obiceiuri care atrag nefericirea by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.