”Dacă vă uitaţi la semenii voştri, veţi descoperi că puţini oameni sunt fericiţi, împliniţi şi trăiesc o viaţă plină de sens. Majoritatea s-a resemnat doar să treacă prin viaţă”.
Cu această frază despre ”nefericita majoritate” îşi începe dr. Robert Anthony cartea care promite să ne ajute să ieşim din rânduri, să trăim o viaţă plină de sens, fericiţi şi împliniţi.
Cum? Descoperind ceea ce promite titlul – ”Secretul succesului – Încrederea totală în tine”. Pe fond, este vorba despre schimbarea tiparelor mentale negative şi distructive în tipare pozitive şi constructive. Astfel încât să deprindem arta de a ne accepta pe noi înşine. Şi, progresiv, de a ne iubi şi onora.
Cum începem? Primul pas în construirea încrederii de sine este să înțelegem care sunt tiparele negative care ne sabotează, acele dependențe emoționale pe care le alimentăm chiar fără să ne dăm seama. Recunoașterea problemei este începutul rezolvării ei. Să vedem așadar despre ce este vorba.
Principalele dependențe care ne afectează stima și încrederea de sine
1. Dăm vina pe alţii şi ne plângem
”E mult mai uşor să dai vina pe altcineva decât să spui „eu sunt cel care are o problemă” sau „eu trebuie să mă schimb”.
Depun mărturie: chiar azi dimineaţă am plecat de acasă oţărâtă pe familie fiindcă eu nu mi-am ţinut firea, aşa cum îmi tot promit, şi am reacţionat disproporţionat la o contrazicere iscată din te miri ce.
2. Suntem foarte critici
Ooo, mie îmi spui, doctore?!
”Le găsim altora nod în papură fiindcă nu acceptă sau nu respectă setul nostru de valori. Când cârcotim la adresa acţiunilor altora, de fapt spunem: „Nu mă plac pe mine că fac asta, aşa că n-am cum să te las pe tine să ieşi basma curată”.”
Este un adevăr psihologic că cel mai mult ne deranjează la ceilalţi defectele sau slăbiciunile pe care le avem şi noi.
3. Avem nevoie de atenţia şi aprobarea celorlalţi
Una este plăcerea omenească de a vedea că suntem apreciaţi şi cu totul alta nevoia patologică de a ni se confirma tot timpul că suntem ”OK” sau, şi mai bine, că suntem ”de nota 10”. Cu plus, eventual.
4. Nu avem prieteni apropiaţi
Pentru că nu se plac pe ei înşişi, în general – explică autorul -, oamenii cu o stimă de sine scăzută aleg fie să trăiască „singuratici” sau să devină agresivi, excesiv de autoritari, critici şi pretenţioşi. Două tipare comportamentale opuse, dar cu un numitor comun: nu conduc la relaţii de prietenie.
5. Ne dorim cu agresivitate să câştigăm
Să avem dreptate tot timpul. Pentru a le demonstra celorlalţi ”cât de buni suntem noi”. De neînlocuit. Dacă noi nu credem, măcar pe ceilalţi să-i convingem…
6. Ne complăcem în obiceiuri nesănătoase
Aici suntem deja pe terenul psihoterapeuţilor: căutăm „sedativi mentali şi fizici” care să ne aline suferinţa… de a nu ne plăcea pe noi înşine. Măncatul în exces, drogurile, alcoolul, tutunul ne furnizează senzaţia temporară de mulţumire, compensează sentimentele de autorespingere. Din păcate, după ultimul dumicat, ultimul fum, ultimul strop, ne întoarcem la realitate şi, ce enervant!, la noi înşine.
7. Depresia
”Ne pierdem încrederea în noi înşine fiindcă avem senzaţia că suntem inadaptaţi şi lipsiţi de merite. Frustrarea şi anxietatea pe care le experimentăm încercând să ne ridicăm la înălţimea propriilor aşteptări şi la înălţimea standardelor impuse de alţii ne fac să avem o stimă de sine scăzută.”
8. Lăcomia şi egoismul
Explicaţia este de o noutate năucitoare pentru mine. În veci nu aş fi ”psihanalizat” în modul acesta fenomenul:
”Oamenii lacomi şi egoişti au un sentiment zdrobitor de inadaptare. Ei sunt absorbiţi de propriile nevoi şi dorinţe pe care trebuie să le realizeze cu orice preţ pentru a compensa o stimă de sine scăzută.”
Conturi în bancă, bolizi de lux, viloaie – totul ca să-ţi demonstrezi ţie că valorezi ceva! Şi, cu cât acumulezi mai mult, cu atât mai puţin te convingi…
Acum îmi dau seama că paragraful despre depresie ar fi stat mai bine după lăcomie şi egoism, şi nu înainte…
9. Nehotărârea şi amânarea
”O stimă de sine scăzută este frecvent însoţită de o frică absurdă de a nu greşi”. De aici şovăiala, neputinţa de a lua decizia „corectă”. La antipod stă perfecţionistul, cel ce simte nevoia să aibă întotdeauna „dreptate”, să nu i se găsească vreun cusur; doar aşa se poate simţi „mai bun” decât cei care, potrivit criteriilor stabilite de el, sunt ”imperfecţi”.
10. Autocompătimirea
Sindromul ”bietul de mine”- cum îl numeşte autorul – este ”rezultatul inabilităţii de a ne asuma răspunderea pentru viaţa noastră. Ne-am lăsat la mila oamenilor, a circumstanţelor şi a condiţiilor şi suntem tot timpul împinşi când într-o direcţie, când în alta. Le permitem altora să ne tulbure, să ne rănească, să ne critice şi să ne înfurie fiindcă avem o personalitate conformistă, dependentă şi ne place ca semenii să ne acorde atenţie şi înţelegere”.
Cea mai gravă formă de autocritică – refuz să îi acord un intertitlu, tocmai ca să o las într-un con de umbră – este sinuciderea. Gestul ultim al oamenilor care încearcă să scape de ei înşişi, de eul pe care îl resping, pentru că au învăţat să-l dispreţuiască…
Din fericire, tot învăţul are şi dezvăţ: denunţându-le, conştientizându-le, dependenţele încep să piardă monopolul.
10 lucruri negative pe care le fac oamenii cu increderea de sine scăzută by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.