Pentru ca celulele nervoase să funcționeze așa cum trebuie, cantitatea de zahăr din sânge trebuie să se încadreze în anumite limite. ”Celulele nervoase nu pot supraviețui și prospera fără glucoza din sânge, cunoscută și sub numele de ”zahăr din sânge. Este medicamentul pe care vi-l pune la dispoziție natura pentru a deveni mai isteți și mai binedispuși” (Cum să-ți păstrezi sănătatea creierului, Jean Carper). Glucoza din sânge îmbunătățește memoria și concentrarea și crește capacitatea de învățare, fiind sursa de energie pentru organism și creier. Glucoza este așadar extrem de importantă pentru buna funcționare a creierului.
”Uimitor, deși creierul reprezintă numai 2% din greutatea corpului, poate consuma 20-30% din întreaga energie a organismului. În plus, creierul stochează atât de puțină glucoză sau energie, încât, dacă rezerva nu ar fi împrospătată, s-ar putea epuiza în decurs de 10 minute!” ”(Cum să-ți păstrezi sănătatea creierului, Jean Carper)
Ce se întamplă cand cantitatea de zahăr nu e suficientă
În cazuri mai grave, se pot produce tulburări de memorie și dispoziție sau dereglări în funcționarea creierului. Lipsa glucozei din sânge poate afecta memoria și concentrarea, capacitatea de atenție și dispoziția. Zaharurile, carbohidrații și anumite proteine ajung în sânge ca glucoză după ce sunt digerate și metabolizate.
Pe cât de importantă este însă glucoza pe atât de dăunătoare devine în cantități mari. Cantitatea de zahăr din sânge crește sau scade în funcție de carbohidrații pe care îi mâncăm. Atunci când acesta este prea scăzut sau prea ridicat, memoria poate avea de suferit.
Îmbunătățirea memoriei la bătrânețe
În urma experimentelor făcute, doctorii Gold și Donna Korol au ajuns la concluzia că unele pierderi de memorie apărute la bătrânețe ar putea fi remediate doar prin creșterea cantității de glucoză din sânge. În plus, se pare că o creștere a nivelului acesteia are efecte pozitive asupra memoriei și în cazul celor care suferă de Alzheimer, iar studiile făcute au rezultate foarte bune în cazul unor astfel de pacienți care au urmat o dietă bogată în carbohidrați: paste făinoase, pâine, cereale, zahăr.
”În astfel de cazuri, beneficiile par să cântărească mai mult decât riscurile obișnuite ale nivelurilor ridicate de zahăr în sânge.” (Dr. Donna Korol)
Niciodată în exces
Atunci când carbohidrații sunt transformați în glucoză, pancreasul produce insulină, hormonul care conduce glucoza în celule. Dacă zahărul consumat ajunge treptat în organism, întregul proces se desfășoară normal. Problemele apar însă atunci când nivelul de zahăr din sânge crește prea mult și prea repede, căci pancreasul trebuie să producă și mai multă insulină. Dacă acest lucru devine o obișnuință și se întâmplă frecvent, pancreasul ajunge să obosească, ”sfârșind prin a elibera insulina cu efecte prea slabe și insuficiente pentru a mai controla zahărul din sânge”. Pancreasul va produce mai multă și mai multă insulină pentru a reduce cantitatea de zahăr.
În final, se instalează așa-numita stare ”rezistență la insulină”, ale cărei efecte sunt diabetul de tip II sau problemele vasculare care afectează creierul. Nivelurile mari de insulină și zahăr fac arterele mai rigide și contribuie la îngroșarea pereților carotidei, care vascularizează capul și implicit creierul. În plus, multe cercetări au demonstrat că un nivel constant ridicat al glicemiei are efecte negative asupra creierului, riscul unui atac cerebral fiind de trei ori mai mare în cazul diabeticilor.
Ține situația sub control
Factorul genetic e foarte important în această ecuație. Unii ”dețin„ un control mai bun al glicemiei, în timp ce alții pot dezvolta mai ușor rezistența la insulină.
Cu toate acestea, stilul de viață și alimentația au o influență mare și un rol mult mai important asupra glicemiei. Limitarea grăsimilor animale saturate și a unor carbohidraților este o măsură care se impune pentru a preveni dereglările. Și în vechime, alimentația oamenilor era bogată în carbohidrați însă aceștia proveneau din fructe, legume, fasole și miere, în timp ce ai noștri provin din zahăr rafinat și făină fin prelucrată. Secretul nu e să limităm carbohidrații, pentru că nu toți sunt periculoși, ci doar să învățăm care sunt cei buni pentru creier.
”Carbohidrații pot fi clasificați după viteza cu care ridică glicemia: unii provoacă creșteri rapide, bruște, alții creșteri lente, treptate; alții se situează între aceste extreme„ (Cum să-ți păstrezi sănătatea creierului, Jean Carper).
Mai multe informații despre alimentele esențiale pentru menținerea sănătății creierului și a întregului organism sunt incluse în lucrarea Formula sănătății perfecte – Dieta alcalină, Theodore A. Baroody Walter Willett , specialist în nutriție la Harvard School of Public Health susține că atât pâinea albă, cât și cartofii albi produc aceeași creștere a glicemiei ca și consumul de dulciuri, poate chiar mai mare decât acestea, deci și amidonurile pot avea efect rapid. Adevărul este că fiecare aliment în parte are propriul efect asupra glicemiei, iar cel mai bun exemplu este poate cel al curmalelor: acestea produc un efect de creștere rapidă, în timp ce caisele uscate, care sunt alimente din aceeași categorie, nu îl produc. De preferat sunt carbohidrații lenți (fructe de mare, pește, ouă, linte, branză de vacă, fasole, ciuperci, spanac, orez brun, proteine din mazare, proteine din grâu, ulei – de măsline, de macadamia, de struguri – , kefir, apa, ceai), care ridică treptat nivelul glicemiei și stimulează arderea grăsimilor.
Sursă: Cum să-ți păstrezi sănătatea creierului, Jean Carper
Adevărul despre zahăr: este sau nu benefic pentru creier? de AIMGROUP este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .