Continuăm cu partea a 3 a articolului Forţa vitală în boală, cu fragmente extrase din cartea Ştiinţa Homeopatiei, George Vithoulkas
„Aşa cum a mai fost menţionat, continua supresie (prin terapii neadecvate) a mecanismului de apărare conduce la o slăbire progresivă a acestuia. Acesta este motivul pentru care vedem creşterea incidenţei bolilor de inimă, bolilor neurologice, a cancerului, a psihozelor şi a violenţei în societate; este, de asemenea, motivul pentru care vedem o creştere a epidemiilor microbiene, cum ar fi boala legionarilor şi altele, care sunt rezistente la antibioticele cunoscute. Nu este o simplă problemă de mutaţii bacteriene, ci de o consecinţă a slăbirii progresive a mecanismului de apărare al populaţiei prin terapii neadecvate.
Principiul rezonanţei
Acesta face ca organismul să fie susceptibil la influenţe numai pe un nivel de bază, la un anumit moment. Fiecare nivel reprezintă susceptibilitatea la un anumit grup de boli. Dacă o persoană tratată pentru nivelul B pentru gonoree primeşte antibiotice, frecvenţa sa de rezonanţă se schimbă. De-a lungul timpului, începe să fie susceptibilă la îmbolnăviri pe nivelul C. În timp ce prezintă simptomele de boală la acest nivel, el nu va mai face gonoree, chiar dacă este expus la aceasta. La fel se întâmplă şi în cazul persoanelor care suferă de boli cronice îndelungate. Dacă totuşi o astfel de persoană trebuie tratată homeopat, frecvenţa vibraţiei se mută chiar şi mai jos pe scară şi pacientul va deveni din nou foarte susceptibil la gonoree. Unui observator superficial această susceptibilitate reînnoită la gonoree îi poate părea un semn de deteriorare a sănătăţii în timp ce de fapt ea este un semn de progres.
Principiul susceptibilităţii
Explică un fenomen observat frecvent de clinicienii atenţi. Schizofrenicii fac boli acute numai foarte rar, chiar dacă sunt expuşi la microorganisme foarte virulente. Cu cât persoana este mai psihotică, cu atât mai puţin posibil este să facă o boală acută. Se întâmplă aşa deoarece frecvenţa de rezonanţă este pe nivel mental foarte profund şi mecanismul de apărare nu are forţa să reacţioneze pe niveluri mai periferice. Dacă o persoană este numai moderat psihotică, este posibil ca ea să facă o boală infecţioasă. A fost observat că simptomele psihotice se diminuează în mod dramatic în timpul unei boli acute, reîntorcându-se după ce se obţine însănătoşirea. Deşii medicii alopaţi nu au fost capabili să ofere o explicaţie pentru acest fenomen, el se produce totuşi şi devine baza pentru terapia febrei, terapie de şoc cu insulină şi în final, terapia cu electroşocuri.
În plus, este adevărat că dacă un pacient psihotic face o boală acută, infecţia este extrem de severă şi de cele mai multe ori fatală.
Aceste observaţii sunt explicate prin principiul rezonanţei, când cineva realizează că mecanismul de apărare este slăbit. Dacă un pacient psihotic este tratat homeopatic cu succes, putem observa o reîntoarcere a susceptibilităţii la boli acute. La început, acestea pot fi chiar foarte severe, dar pe măsură ce se desfăşoară tratamentul homeopat, organismul are capacitatea de a face faţă unor astfel de tulburări şi devine mai puternic.
De îndată ce o stare de boală se localizează la un anumit nivel, persoana va fi relativ rezistentă la boală pe celelalte niveluri, dar stimulii de pe acelaşi nivel de rezonanţă pot încă să producă schimbări ale frecvenţei de vibraţie. Din nou, aceşti stimuli pot fi datoraţi medicamentelor, şocurilor emoţionale sau influenţelor de mediu, dar stimulii trebuie să rezoneze cu frecvenţa de vibraţie a organismului, în vederea producerii unui efect.
De exemplu, să presupunem că avem un pacient cu o boală de inimă. Dacă el primeşte vestea că i-a murit copilul (deci avem de-a face cu un şoc emoţional care afectează nivelul vibraţional corespunzător inimii) este posibil ca pacientul să dezvolte o psihoză. În acelaşi timp, vor dispărea simptomele disfuncţiei cardiace. Acelaşi lucru poate apărea dacă pacientul a fost tratat cu un medicament puternic, care a acţionat pe nivelul inimii.
Modificarea frecvenței de vibrație
În mod corespunzător, este adevărat că un stimul benefic potrivit frecvenţei corecte de rezonanţă va produce o modificare a frecvenţei de vibraţie în direcţia unei sănătăţi mai bune. Asemenea influenţă benefică poate să apară, virtual, în orice tip de terapie, dar în majoritatea terapiilor se produce accidental, pentru că nu sunt respectate principiile prin care frecvenţa de rezonanţă a agentului terapeutic să se potrivească cu cea a bolii. De exemplu, electroşocurile care în mod obişnuit îndepărtează depresia psihotică numai temporar şi cu siguranţă produc propriul lor efect negativ asupra funcţiei sistemului nervos central; în asemenea cazuri, se pot obţine rareori vindecări permanente. Aceasta apare deoarece, în mod accidental, frecvenţa vibratorie a electroşocului se potriveşte frecvenţei de rezonanţă a susceptibilităţii, fiindu-i suficient de apropiată, astfel încât mecanismul de apărare devine mai puternic. Din nefericire, medicii care tratează astfel de cazuri nu realizează ce se întâmplă şi apoi, atunci când utilizează medicamente supresive care corespund bolii apărute pe plan fizic, de cele mai multe ori pacientul este readus în starea psihotică.„