Forța vitală în boală (I)

Pe măsură ce studiile asupra organismului uman evoluează, cercetătorii tind tot mai mult să concluzioneze faptul că forţa vitală (inteligenţa superioară care ne animă fiinţa şi ne guvernează procesele vitale) poate fi un câmp similar sau analog câmpului electromagnetic şi chiar este foarte posibil ca ea să acţioneze conform conceptelor standard ale fizicii care se referă la aceste câmpuri.

Noţiuni introductive despre conceptul de forţă vitală am mai abordat într-un articol anterior pe pagina http://noulpamant.ro/articole/holism/forta-vitala/

Ce înseamnă posibilitatea ca forţa noastră vitală să acţioneze analog câmpurilor electromagnetice şi cum se manifestă ea în boală? Pentru explicaţii care să satisfacă nevoia de înţelegere dintr-o perspectivă ştiinţifică, am extras următoarele fragmente din tratatul Ştiinţa homeopatiei, George Vithoulkas.

“Conceptul diferitelor frecvenţe sau al frecvenţei vibraţiei este înţeles imediat făcând referire la termenii muzicii. Fiecare notă are o înălţime specifică, care este frecvenţa. Când se schimbă frecvenţa, se schimbă înălţimea. Frecvenţa vibraţiilor variază de la cele foarte joase (aşa cum se observă la un pod flexibil în timpul unui cutremur), până la foarte înalte (aşa cum sunt lumina, razele X, microundele, etc.) Urechea umană detectează un anumit nivel de frecvenţă, iar ochiul un nivel diferit.

Valoarea oscilantă a unei unde este denumită amplitudine. Amplitudinea este o măsură a forţei efective conţinută în undă. Cu cât amplitudinea este mai înaltă, cu atât forţa este mai mare. Cu cât amplitudinea este mai mică, cu atât forţa care există în undă este mai mică. Aceasta poate fi uşor observată. Prin diferenţa forţei undelor create prin aruncarea unei pietricele în apa unui lac, comparativ cu aruncarea unui bolovan în apa unui lac. Bolovanul îi transmite apei o forţă mai mare, iar amplitudinea undei este proporţional mai mare. Similar, comparând două unde electromagnetice de frecvenţe egale, cea cu amplitudine mai mare conţine şi transmite mai multă forţă. În acelaşi fel, două unde electromagnetice cu amplitudine joasă, cea cu frecvenţă mai înaltă conţine şi transmite mai multă forţă. Pentru acest motiv, microundele sunt mai puternice decât undele radio de joasă frecvenţă de aceeaşi amplitudine. Deci, când se micşorează frecvenţa undei (fără să schimbe amplitudinea), nivelul ei energetic este diminuat. Dacă poate fi crescută frecvenţa, în undă se poate depozita mai multă energie.

Fiecare substanţă are o frecvenţă caracteristică sau un nivel al frecvenţelor la care vibrează mai uşor. O substanţă, cum ar fi un cristal sau un metal, va vibra puternic numai la o singură frecvenţă numită frecvenţă de rezonanţă şi mai slab la frecvenţele ei armonice. Dacă lovim un diapazon producând nota re cu amplitudine medie şi apoi un altul aflat în aceeaşi încăpere, în aceeaşi manieră, atunci al doilea diapazon va începe să vibreze în rezonanţă cu primul. Dacă vom lovi pentru a obţine o notă re înaltă după una medie, atunci al doilea diapazon va vibra la o amplitudine mai redusă, dar va vibra încă. Vedem că vibraţiile pot avea un efect la distanţă şi chiar niveluri diferite de vibraţie, dar efectul va fi armonios numai conform principiului rezonanţei.

Dacă o substanţă este neomogenă, cum ar fi o piatră sau un organ al corpului uman, atunci fiecare componentă a acesteia va tinde să vibreze cu propria sa frecvenţă de rezonanţă, dar rezultatul activităţii întregului nu va fi imediat recunoscut de simţurile noastre. Aceasta nu înseamnă că vibraţiile din afară nu au efect, dar acest efect nu este detectabil de simţurile noastre.

Acum, considerând forţa vitală a organismului uman în termeni de vibraţii electrodinamice, este clar că aceasta implică un mare grad de complexitate. Vibraţia rezultantă dintr-un asemenea organism complex este neîndoielnic foarte complicată, schimbându-se de la un moment la altul, nu numai în frecvenţă, dar şi în regularitatea frecvenţei şi amplitudinea ei, de asemenea.

Aceasta apare pentru că forţa vitală a organismului uman este considerată planul dinamic care afectează deodată toate nivelurile fiinţei şi cu grade variate de armonie şi forţă. Este un proces extrem de complex, fluid, flexibil şi energetic, răspunzând şi afectând simultan mediul înconjurător. În ciuda acestei complexităţi, există legi şi principii care guvernează atât influenţele morbide,  cât şi cele terapeutice, care se exercită asupra unui astfel de sistem, legi, principii bazate pe conceptele rezonanţei, armoniei, întăririi şi interferenţei.

Întregul organism şi fiecare componentă a acestuia, poate fi întărită sau slăbită depinzând de gradul de armonie, rezonanţă şi forţă a influenţelor terapeutice sau morbide aplicate acestuia. Din nou, acesta este motivul pentru care este foarte important ca fiecare practicant al medicinii energetice să înţeleagă clar legile fundamentale şi principiile implicate în asemenea influenţe.”

Citește partea a II a aici