De-a lungul istoriei, cărțile, indiferent din ce categorie au făcut parte, au avut și perioade nefaste, în care nu au putut fi citite, ca urmare a cenzurii. Fie că a fost vorba de religie, politică sau cultură, multe dintre ele au fost interzise publicului larg, din motive, deseori, greu de înțeles.
Unul dintre cele mai vechi cazuri de cărți interzise din lume este Cartea Lui Thoth. Zeu egiptean al lunii, al vorbitului și inventator al scrisului, Thoth este reprezentat în scrieri ca un bărbat cu cap de babuin. În mitologia heliopolitană, Thot este considerat a fi ”inima lui Ra”, mai exact, întruchipează cunoașterea divină și esența gândirii creatoare, esență ce are puterea de a da cuvântului forța adevărului și de a crea realitatea. De altfel, în mitologia greacă, el a fost asociat cu zeul Hermes și era cunoscut și ca zeu al științei și înțelepciunii.
Magia și secretele vindecării tuturor bolilor
Adepții cultului osiriac îi atribuiau lui Thoth rolul păzitorului justiției (ca membru al tribunalului prezidat de Osiris, cel care judeca faptele morților, Thoth avea rolul de a cântări inima fiecărui defunct). Ca mag însă, acesta era recunoscut ca fiind unul din cei care cunoșteau perfect formulele secrete ale vindecării tuturor bolilor, el fiind cel care a introdus-o pe zeița Isis în tainele magiei.
Mai mult, Thoth era recunoscut ca fiind și un ”Socotitor al Vremii” (astronom), descriind și explicând mișcarea aștrilor și realizând calendarul folosit de egipteni.
Nu în cele din urmă, Thoth se credea a fi deținătorul Lunii, motiv pentru care mai era numit și ”Discul Alb”. Se spune că Ra a creat Luna special pentru el, dăruindu-i-o drept răsplată.
Cartea lui Thoth, secretul prin care se creau Zei
În perioada antică, scrierile lui Thoth erau deja considerate a fi vechi, antice. De asemenea, cartea era văzută și ca una a începutului, un simbol al puterii faraonilor egipteni care, se presupune, că ar fi primit-o chiar de la Zei. Însă, de ce era această carte atât de importantă, dar și atât de ”periculoasă”?
Legendele care circulau în acele vremuri despre puterile pe care le deținea Thoth dar și despre secretele pe care le cunoștea referitoare la crearea omenirii, i-au transformat scrierile în cele mai vânate documente. Se spune că în Lucrarea lui, Thoth ar fi notat toate secretele pe care le deținea, iar cel care reușea să pună mâna pe ea, ar fi căpătat puteri considerabile. Cartea este formată din mai multe papirusuri vechi de aproximativ 20.000 de ani și a fost, de asemenea, considerată și un element fundamental în ceea ce a însemnat evoluția și dezvoltarea culturii Egiptului antic. Datorită informațiilor pe care le cuprindea referitoare și la modalitatea comunicării prin scris, cartea a fost văzută multă vreme ca un fel de Biblie Universală.
Aruncată în foc, dar totuși ferită de flăcări
Date despre Cartea lui Thoth apar pentru prima oară în Papirusul din Turin, document ce descrie un complot împotriva faraonului din acele vremuri, care s-a soldat cu executarea vinovaților, dar și cu arderea cărții. Cum însă, în acele vremuri se făceau copii, cartea a reapărut în istorie, de data aceasta în posesia lui Khaemwaset, fiul lui Ramses al II-lea.
Speriat de puterile pe care I le dădea textul (deținătorul se putea uita cu ochii deschiși la soare, avea puteri asupra mărilor, Pământului și stelelor, revela limbajul animalelor și putea învia morții), Khaemwaset a ars și el cartea.
Legendele spun totuși că, inițial cartea a fost creată din foc, motiv pentru care flăcările nu aveau cum să o distrugă.
Din nou, în căutarea cărții lui Thoth
După acest episod, cartea ajunge în mâinile prințului Nefer-Ka-Ptah, nu înainte de a trece peste diverse obstacole. Povestea spune că prințul, ajutat de un magician, preot a lui Isis, a plecat în căutarea cărții, care era ascunsă într-o cutie pe fundul unui râu. Aceasta a fost păzită de un șarpe nemuritor pe care magicianul l-ar fi tăiat în două și ar fi îngropat părțile în locuri diferite, pentru ca șarpele să nu se mai poată reface niciodată.
Odată intrat în posesia ei, Nefer-Ka-Phat și-a însușit cunoașterea cărții, care din prima pagină i-a arătat misterele cerului, pământului, abisului, munților, mării și limbajului animalelor, iar cea de a doua pagină i-a descris soarele strălucind pe cerul nocturn și în jurul căruia au apărut umbrele Zeilor. La sfârșit, după ce a asimilat toate cunoștințele existente în document, prințului I s-a arătat însuși Thoth, care l-a răpus.
După întâmplarea respectivă, prințul ar fi fost îngropat cu cartea în mâini, iar cel care a descoperit-o mai târziu ar fi fost Appolonius din Tyane.
Prin anul 300 Î.H., Thoth apare din nou: fiind identificat cu Hermes Trismegistul, întemeietorul alchimiei. Se mai spune, că în acele vremuri fiecare magician din Alexandria afirma că posedă Cartea lui Thoth. Însă majoritatea celor care susţineau că deţin documentul au murit. De-a lungul istoriei, cartea a tot reapărut, iar prin secolul al XV-lea, a circulat o legendă conform căreia o societate secretă ar fi răspândit rezumatul cărții sub formă de cărți de tarot. De asemenea, în secolele XIX şi XX au circulat tot felul de povești despre cum anumiți magicieni și alchimiști ar deține cartea, însă, ea nu a fost prezentată public, din cauza fricii de moarte pe care toți o știau.
În prezent, la Biblioteca din Alexandria se află câteva foi, care s-ar părea că ar fi din prima copie a Cărții lui Thoth.
Cartea lui Thoth, cea mai veche carte interzisă de AimGroup este licenţiat printr-o Licenţă Creative Commons Atribuire-Necomercial-Distribuire în Condiţii Identice 4.0 Internațional .