”Eşti un copil rău!”. Am auzit această propoziţie cu mult înainte de a putea înţelege sensul ei. Mult mai elocventă era expresia feţei mamei, tatălui, bunicului, ”doamnei de la creşă”. Mai curând ea ne făcea să izbucnim în plâns ori să încremenim de frică, decât vorbele al căror sens ne era străin. Dar, cum repetiţia este mama învăţăturii (proaste), vorbele şi-au atins scopul: ne-au condiţionat să ne simţim vinovaţi.
Mai departe în timp şi loc, familia, prietenii, societatea, şcoala, persoanele dragi şi religia au desăvârşit ”opera”: ne-au transformat, conştient sau inconştient, în procesoare de vinovăţie. Şi ne-au condiţionat să aşteptăm aprobarea celorlalţi. Să facem din ea ”ţelul înalt” al existenţei noastre.
Aşa am devenit ceea ce suntem: o masă manipulată prin obsesia vinovăţiei.
Principalul instrument al manipulatorului
Aşa defineşte vinovăţia dr. Robert Anthony, în cartea sa Secretul Succesului. Şi explică:
”Mulţi oameni pot fi manipulaţi să facă aproape orice, dacă pot fi determinaţi să se simtă suficient de vinovaţi”.
Paradoxul este că cei care ne etichetează acţiunile drept ”bune” sau ”rele” – anumiţi indivizi, societatea în care trăim, grupuri religioase – emit judecăţi morale pe baza nivelului lor de conştiinţă. Nivel care pot să fie defectuos! Dovadă dinamica aiuritoare a cutumelor şi moralei de-a lungul istoriei: cândva ”era ok” ca bătrânii să fie urcaţi cu forţa în copaci şi lăsaţi acolo să moară de foame (ca să nu mai facă pagubă la masa tribului), azi fapta este considerată abominabilă şi pasibilă de închisoare pe viaţă.
Un răspuns emoțional învățat
”Moralitatea se schimbă în funcţie de loc şi de moment sau epocă. Legile care se bazează pe moralitate nu sunt legi universale, pentru că legile universale sunt imuabile. Ele sunt puţine, simple şi aplicabile oriunde, oricând, în mod automat, fără ca un grup, o religie sau un individ să se amestece şi să emită judecăţi morale. Nu există nicio lege universală care să întreţină vinovăţia. Reţineţi: vinovăţia este un răspuns emoţional ÎNVĂŢAT”.
Să luăm la ”disecat”, împreună cu autorul, cele şapte forme principale ale vinovăţiei. Dezasamblând componentele, vom înţelege mult mai bine mecanismul. Iar înţelegerea este sinonimă cu eliberarea.
1. Vinovăţia părinte-copil
”Eşti un copil rău!” – decreta adultul. În felul acesta, el emitea o judecată de valoare la adresa copilului, în loc să emită una la adresa acţiunilor copilului. Aceea a fost perioada în care am început să ne identificăm cu acţiunile noastre şi ne-am creat tiparul comportamental de a-i mulţumi pe alţii, ca să nu ne simţim vinovaţi.
”Aţi fost condiţionaţi să credeţi că dacă vă conformaţi, o să le faceţi pe plac celorlalţi. În felul acesta v-aţi consolidat nevoia de a face întotdeauna impresie bună”.
2. Vinovăţia copil-părinte
”Tu nu mă iubeşti! Părinţii lui X îl lasă să facă asta şi asta!” – şi noi am învăţat repejor să manipulăm adulţii. Era atât de simplu: îi observam şi îi imitam.
Întrucât manipularea este principala armă a părinţilor, copilului nu-i trebuie mult ca să o înveţe. Aşa cum am spus, vinovăţia este un răspuns emoţional învăţat. Nu este un comportament înnăscut. Dacă fiul sau fiica încearcă să vă manipuleze prin vinovăţie, puteţi fi siguri că a preluat tactica de la un profesor bun – de la VOI!
3. Vinovăţia prin iubire
„Dacă m-ai iubi…” Întrucât am fost condiţionaţi să arătăm că ne pasă, suntem uşor de manipulat prin astfel de fraze bazate pe inducerea vinovăţiei. Iar dacă frazele nu funcţionează, putem oricând să recurgem la tactici precum tăcerea, refuzul de a face sex, îmbufnare, mânie, lacrimi sau istericale, rememorarea greşelilor din trecut”. Doar-doar ne readucem partenerul ”pe drumul cel bun”.
4. Vinovăţia inspirată de societate
Începe o dată cu intrarea în colectivitate: creşă, grădiniţă, şcoală.
Vinovăţia inspirată de către educator îi uşurează acestuia munca şi este o modalitate eficientă de a-şi exercita controlul asupra elevilor. Destul de egoist, nu-i aşa? Şi producând un reziduu periculos pentru ins şi societate: stima de sine scăzută.
5. Vinovăţia sexuală
”Cauza principală a vinovăţiei sexuale o constituie religia. Religia a hotărât care forme de expresie sexuală sunt „bune” şi care sunt „rele”, care sunt „naturale” şi care reprezintă un „păcat”. Aşa se face că mulţi oameni au astăzi o serie întreagă de tabuuri sexuale şi sentimente de vinovăţie reprimate”.
6. Vinovăţia religioasă
”Am putea spune că religia a creat păcatul originar al vinovăţiei, întrucât vinovăţia este metoda prin care religia îşi ţine adepţii în frâu. Ea porneşte de la premisa perfecţiunii, dovedind o înţelegere limitată a adevăratului sens al cuvântului. Este un fapt biologic, fiziologic, psihologic şi metafizic că fiecare entitate este în mod distinct diferită. Fiecare individ este o expresie a Inteligenţei Creatoare. Din acest punct de vedere, perfecţiunea – şi orice altceva – reprezintă o noţiune relativă”.
7. Vinovăţia autoimpusă
Este cea mai distructivă formă de vinovăţie.
”Ne biciuim pentru acţiunile noastre şi încercăm să schimbăm trecutul, fără să înţelegem că trecutul nu poate fi schimbat.
E o diferenţă uriaşă între a te simţi vinovat şi a învăţa din trecut. Să te condamni singur la vinovăţie înseamnă să porneşti într-o călătorie nevrotică; trebuie să puneţi capăt acestei călătorii dacă vreţi să ajungeţi la încredere totală în voi înşivă!”
Cum ne eliberăm de manipularea prin vinovăție
Din treaptă în treaptă, spre cel ce al 7-lea ”cer”: obsesia vinovăţiei. Indusă de către părinţi şi copii, societate şi religie, partener de cuplu şi propriul eu. Dăm enter şi se afişează rezultatul final: minus infinit la încredere în sine.
”Sentimentele de vinovăţie nu consolidează încrederea în sine. Ele fac din voi prizonieri ai trecutului şi vă blochează în prezent. Când vă simţiţi vinovaţi, vă sustrageţi responsabilităţii de a trăi în prezent şi a înainta către viitor”.
Pe care treaptă te afli tu, de la 1 la 7? Eu, fără doar şi poate, mi-am ”aşezat” temeinic existenţa pe mai multe concomitent. Oare de ce am impresia, pentru prima dată, că temelia devine instabilă sub picioare? Şi oare este doar o impresie?
Cele 7 moduri in care vinovatia ne limiteaza viata by AimGroup is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.