Un alt nivel important al existenței umane, după cel mental, este nivelul emoțional. În acesta se includ toate gradele și nuanțele emoțiilor, de la cele mai primitive până la cele mai sublime. Acest nivel al existenței îndeplinește rolul de receptor al mecanismului de apărare pentru stimulii emoționali, care provin din mediul înconjurător și de asemenea funcționează ca mijloc de expresie al sentimentelor, acțiunilor și tulburărilor emoționale produse la nivel individual. Definiția planului emoțional al existenței este următoarea: nivelul existenței umane care înregistrează schimbările în stările emoționale.
Modurile de exprimare emoțională
Acestea pot varia foarte mult: dragoste/ ură, bucurie/ tristețe, calm/ anxietate, încredere/ furie, curaj/ frică, etc. Sentimentele pot fi definite, după calitate, ca pozitive sau negative. Sentimentele pozitive sunt acelea care tind să propulseze individul către o stare de fericire, sentimentele negative sunt cele care îl îndreaptă către o stare de nefericire. Cu cât un individ simte sau experimentează sentimente mai negative, cu atât mai nesănătos va fi pe acest nivel. Pentru a măsura gradul perturbării emoționale al unei persoane, medicul trebuie să afle cât de mult este preocupat individul, în stare de conștiență, cu sentimente negative cum ar fi: apatia, iritabilitatea, anxietatea, angoasa, depresia, gândurile suicidare, gelozia, ura, invidia, etc.
Cel mai sănătos și evoluat individ…
… din punct de vedere emoțional experimentează câteva din cele mai profunde stări cunoscute de umanitate: experiențe mistice, extaz, dragoste, ură, devotament religios și un șir lung de sentimente sublime, dificil de descris în această eră a noastră, în care acastă stare de sănătate este limitată doar la un număr mic de ființe umane. Ca o generalizare, se poate spune că dezechilibrele pe plan emoțional se manifestă ele însele sub forma creșterii sensibilității, astfel încât fiecare devine vulnerabil și se separă de restul, iar din punct de vedere emoțional, în stările de tulburare emoțională, persoana tinde să se concentreze asupra problemelor de confort personal, supraviețuire și expresivitate personală. Pe de altă parte, cele mai evoluate stări emoționale tind să implice sentimentele Unicității ființei, Unității, Identității noastre cu întreaga creație – dragoste, fericire, devotament, etc.
Așa cum pe planul mental o persoană poate suferi (suferință provocată de gânduri negative), tot așa și pe plan emoțional un individ poate avea sentimente negative care creează tulburări interne și dizarmonie cu mediul înconjurător. Cineva care trăiește cu sentimente de calm interior, bucurie, euforie, etc. își asigură pentru sine și pentru ceilalți cea mai bună hrană emoțională, care crește nivelul de sănătate emoțională. În schimb, o persoană care trăiește continuu cu anxietate, tristețe sau frică, oferă o hrană otrăvită care, eventual, conduce la degradarea propriei sănătăți și a altora.
În cadrul ierarhiei emoționale
Există o gradație a simptomelor, care este utilă pentru a determina modul în care evoluează un pacient, către o stare de progres sau regres. Considerând fiecare simptom la grade echivalente de intensitate, se poate vedea că depresia este mult mai serioasă, limitând viața pacientului, mai mult decât anxietatea, iar anxietatea este mai severă decât iritabilitatea.
Înțelegerea gradației simptomelor ajută medicul să determine care este direcția spre care se îndreaptă evoluția pacientului. În cea mai înaltă stare de sănătate emoțională, individul experimentează o stare de calm dinamic absolut, combinată cu iubirea de sine, a altora și a mediului. Pe de altă parte, o persoană la extrema cea mai rea a sănătății emoționale suferă o angoasă internă, sau o depresie severă atât de intensă încât tot interesul pentru viață este pierdut și are o reală dorință de a muri. Între aceste extreme există variații foarte largi ale modurilor individuale de expresie. În timpurile moderne, slăbiciunea pe plan emoțional a devenit una dintre problemele noastre majore de sănătate, fie pentru că există o lipsă de înțelegere a legilor naturii, fie pentru că există o continuă supresie “terapeutică” a tulburărilor de pe niveluri relativ periferice, către nucleul existenței umane.
Fragmente extrase din cartea Știința homeopatiei – George Vithoulkas