11 practici pentru a evita maladia Alzheimer

”Mă vei uita, căci și uitarea e scrisă-n legile omenești…” Siropos? Normal. Este o romanță. Dar siropul, în cazul citat, mai îndulcește un pic o realitate amară: uităm. E legea firii. Uitarea ca proces de îmbătrânire și ca autoprotecție. Dar când legea se schimbă… Și începem să uităm înainte de vreme… Atunci chiar e cu cântec!

Lumea medicală se îngrijorează: boala Alzheimer se instalează tot mai devreme. Și-a depășit targetul tradițional: de la 65 de ani în sus. Se instalează, tot mai frecvent, în jur de 60. Mă rog, la 60 de ani nu mai ești tânăr, dar 60 de ani nu era, până mai ieri, pragul de la care te puteai aștepta la uitarea patologică, cea ne-firească.

Da, pe măsură ce înaintăm în vârstă, creierul își mai reduce randamentul, învățăm tot mai greu lucruri noi, uităm unde am lăsat cheile sau ochelarii… Unii, cu umor, spun că de fapt este de bine: nu e semn că îmbătrânim, e semn că viața ne-a învățat să selectăm informația – ce merită să reținem și ce nu.

Simptomele bolii Alzheimer

Lăsând gluma la o parte, să revenim la realitatea dură: maladia Alzheimer. O boală degenerativă, progresivă, care produce mai multe tipuri de schimbări în creierul victimelor sale:

– celulele creierului se degradează,
– inițial este afectată memoria pe termen scurt, apoi situația se înrăutățește
– amintirile se șterg,
– actualitatea se golește de sens,
– cel afectat nu-și mai recunoaște familia, rătăcește obiectele, nu mai poate spune coerent ce gândește, ce dorește, începe o frază și o lasă pe drum; repetă aceeași întrebare la un minut după ce a primit răspunsul; nu mai poate îndeplini sarcini simple – să deschidă gura ca să mănânce, să se îmbrace,
– bolnavul devine depresiv, anxios, eventual agresiv. Încearcă ”să evadeze” – să plece de acasă. Unde? Habar nu are. Și nu contează.

Ce anume declanșează boala?

Multe. Există o componentă genetică, spun unii cercetători. Mmm, nu, genetica explică în procent infim incidența maladiei Alzheimer, îi contrazic alții. Majoritatea par însă a fi de comun acord asupra celorlalte cauze posibile: obezitatea, hipertensiunea, hipercolesterolemia, diabetul de tip 2, alimentația săracă în fructe și legume, sedentarismul, fumatul, sexul (sexul slab este mai vulnerabil decât sexul forte).

Cum poate fi prevenită?

1. Prin stilul de viață sănătos – soluția cvasi-universal valabilă pentru marea majoritate a afecțiunilor care ne fac viața mai grea și mai scurtă. Ce înseamnă stil de viață sănătos? Am citit, scris, spus de atâtea ori, încât memoria nu are cum să ne lase: alimentație diversificată, cu accent pe fructe, legume, verdețuri, pește, hidratare corectă (1,5-2 litri de lichide – nonalcoolice!!! – pe zi), fără tutun, cu activitate fizică susținută… Bilanțul sună mai mult decât promițător: studiile de specialitate avansează un procent de reducere a riscului de Alzheimer de 53%, adoptând acest stil de viață memorabil.

2. Evitând stresul – inamicul public numărul 1. El eroadează toată ființa umană, începând, se pare, direct cu neuronii, accelerând declinul cognitiv și amplificând riscul de Alzheimer. Cum reducem stresul? Prin autosugestie: ”Sunt calm! Sunt calm! Sunt calm!”. Enervant? Variază: meditație, yoga, tehnici de respirație care te ajută să gestionezi mai bine stresul…

3. Respectând programul de somn: o variabilă. Unii dorm 6 ore, alții 8. Ascultă-ți organismul. Îți spune el de cât timp are nevoie ca să își refacă toate circuitele. Începând cu sinapsele dintre neuroni.

4. Antrenându-ți creierul. Toată viața! Și, pe măsură ce viața te-a parcurs, tot mai insistent. Activitățile intelectuale rămân ”baza temeliei fundamentului” în marele pariu că vom îmbătrâni frumos, păstrându-ne mintea ”acasă”. Există o mulțime de activități ce reduc declinul cognitiv, stimulând capacitatea de concentrare și de memorare și reducând implicit riscul de a ajunge la Alzheimer. Dacă îți dorești să faci mai mult pentru sănătatea creierului tău și să-i oferi zilnic într-un mod plăcut antrenamentul de care are nevoie, îți recomandăm să afli mai multe detalii despre stimularea alternativă cu lumini și sunete modelate pe frecvențe specifice. Citește detalii aici.

5. Cuvintele încrucișate, sudoku – fac apel la logică, reflecție, capacitatea de a face conexiuni, punând la muncă ambele emisfere ale creierului. Calcul și logică, pentru a umple grilele de sudoku. Logică și reflexie/capacitate de asociere a ideilor, pentru cuvintele încrucișate. Practicate solo sunt bune. Practicate în duo sau în grup sunt excelente, pentru că asociază activitatea intelectuală propriu-zisă cu interrelaționarea, schimbul de idei.

6. Memorarea: poezii, cântece, rugăciuni, șiruri de numere, nume și prenume…

7. Întoarcerea pe băncile clasei. Te pufnește râsul când citești despre seniori care se întorc la liceu sau la facultate? De fapt ar trebui să îi aplauzi. Confirmă un studiu australian, derulat pe un lot de 359 de participanți cu vârste cuprinse între 50 și 79 de ani, care au urmat un modul universitar de minimum un an, cu program integral sau parțial. În cazul a peste 90% din participanți s-a înregistrat o creștere spectaculoasă a activității cognitive.

8. Lectura. Chiar și fără a mai merge la școală, lectura ca deprindere și delectare permanentă biciuiește neuronii. Desigur, și selecția lecturilor are un cuvânt greu de spus.

9. Audițiile muzicale. În sala de concert, în piețe publice sau acasă, cu aparatul de radio sau laptopul deschis, lasă muzica să te însoțească. Neurologii te sfătuiesc să alegi bucăți muzicale dragi sufletului tău, încărcate de amintiri și emoții – melodiile pe care dansai frenetic în taberele de vară din facultate, cele fredonate când erai îndrăgostit(ă)… Etapă cu etapă, viața ta a fost marcată de cântece memorabile. O dată cu ele revin în fața ochilor minții felii de viață pe care le-ai fi crezut șterse din memorie.

10. Evitarea activităților repetitive. Viața noastră este jalonată de automatisme. Unul din cele mai anost este poate drumul. Drumul parcurs ani de zile între casă-serviciu-școala copiilor-locuința copiilor (când începem să avem grijă de copiii lor)-piață-mall-casa de pensii etc., etc. Îl străbatem practic fără să-l mai vedem. Cu mintea aiurea. Greșit! Mintea nu are voie să lenevească. Și soluția este chiar amuzantă: să reinventezi drumul. La dus – un traseu. La întors – alt traseu. Prin spatele blocurilor, pe străduțe ocolitoare, prin parc… Noutatea te obligă să fii atent, să îți iei repere, să memorezi locuri și detalii.

11. Mersul ca racul. Nu râde, că nu ai de ce. Prin casă sau pe aleile din parc, fă acest exercițiu: mergi 20 de pași înainte, apoi 20 de pași înapoi, dar cu spatele. Fără să întorci capul. Mintea ta se va concentra ca să nimerești drumul, să-și ia repere vizuale cu coada ochiului, să rețină, la dus, obstacolele care trebuie ocolite la întors. Râde lumea? Cu atât mai bine: poftește-i pe cei care se amuză pe seama ta să ți se alăture! Poate, poate le place exercițiul și îl practică toată viața. Spre binele și prosperitatea neuronilor personali. Spre binele speciei umane și în ciuda tăvălugului numit boala Alzheimer, care încearcă să îi anihileze memoria.

Te mai pot interesa:

Antrenarea minții: cheia sănătății și longevității umane

Antrenarea undelor cerebrale: o modalitate de relaxare și stimulare a gândirii pozitive

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.