Înţelegând structura trinităţii inferioare a fiinţei umane, să studiem acum energiile care circulă prin ea.
Considerăm mai întâi că Omul Total este un complex extraordinar de „corpuri subtile” care funcţionează pe frecvenţe multiple, prin care circulă curenţi energetici cu efecte bine definite. Deşi sunt autonome, aceste „corpuri” şi curenţii lor energetici se întrepătrund şi acţionează unele asupra altora. Aşa se explică de ce o perturbaţie în sistem se face simţită în întregul edificiu. La fel ca într-o clădire, fiecare etaj este autonom, dar este legat prin scări de celelalte etaje şi un zgomot sau o inundaţie poate să afecteze toată casa.
CÂMPURILE VIBRATORII alcătuiesc „niveluri” străbătute de particule de energie care se deplasează în acelaşi sens, după linii de forţă care formează curenţi ce îmbracă întregul corp fizic.
Ne putem face o idee despre aceste linii de forţă printr-un experiment în care materializăm liniile de forţă ale unui magnet. Pentru această demonstraţie, aşezăm un magnet sub o foaie de hârtie pe care presărăm pilitură de fier. Sub acţiunea magnetului, pilitura de fier se deplasează şi desenează imagini reprezentând liniile de forţă emise de magnet.
Aceste „niveluri” pot fi originea perturbaţiilor locale statice (aidoma norilor albi şi imobili pe care îi vedem pe cer) sau turbionare care par să iasă din corp (ca un gheizer din mare sau ca un vulcan în erupţie).
Cauzele sunt de obicei de origine exterioară: traumatisme, intoxicaţii, acţiune nocivă a soarelui, înţepături, gânduri, radiaţii perturbatoare de orice fel. Aceste perturbaţii afectează nivelurile, îngreunând circulaţia informaţiilor. Cum ar putea să circule cu uşurinţă într-o zonă plină de obiecte şi deşeuri?
CORPUL ETERIC este primul corp „subtil”, legat de corpul fizic; se mişcă împreună cu el, dar cu o uşoară întârziere. O fiinţă care înaintează îşi vede corpul eteric anterior comprimându-se şi pe cel posterior destinzându-se. La oprire, totul revine la normal. De notat că picioarele lasă o urmă eterică pe sol. Aşa se explică de ce un câine care amuşină îşi găseşte stăpânul, iar animalele sălbatice le „adulmecă” pe cele care au trecut pe acolo înaintea lor. Cele cinci simţuri ale noastre ne permit accesul la lumea materială; cu şaselea simţ, la energie.
Lumea vizibilă este doar vibraţie. Realitatea este ondulatorie. Materia este purtătoare de informaţii. Dacă vom considera materia ca fiind spirit condensat, o vom înţelege. Aşadar, tot ce ne înconjoară trăieşte, nimic nu este inert. Totul este emiţător şi receptor. Sub conducerea creierului, sensibilitatea sistemului nostru nervos ne permite să detectăm diverse niveluri energetice care învăluie corpul uman. Analizând reacţiile sistemului nostru nervos, putem găsi eventualele anomalii.
Putem considera aura sau ansamblul corpurilor noastre subtile drept zona de atracţie a unei fiinţe, aşa cum este ansamblul atmosferă/stratosferă pentru pământ. În mod curent, aura este impresia pe care o avem la apropierea de o persoană; atracţia sau repulsia sunt inconştiente.
Noi înşine ne putem analiza, putem să simţim starea noastră sufletească sau fizică şi chiar să o „materializăm” pentru a lucra asupra ei. În acest caz pacientul putem fi noi. Actul terapeutic atinge mai multe învelişuri sau niveluri. Printr-un efect al vaselor comunicante, poate să „vindece” un loc şi să agraveze un altul. La fel în cazul unui pacient care poate afecta terapeutul. Se poate ca vindecând să transferăm problema în altă parte. Există legături care unesc între ele locuri geografice ale corpului, deci corespondenţe patologice între diverse organe. Este cazul organelor omoloage. Un organism nu acceptă toate frecvenţele. Trebuie să i le aplicăm pe acelea de care are nevoie, în cazul cărora există o carenţă.
A IMPUNE O VIBRAȚIE FIZIOLOGICĂ unui organism viu înseamnă a-i induce o maladie vibratorie, punct de plecare al unei maladii reale. Orice emisie fizică ondulatorie sau corpusculară – radar, culoare, sunet, radiaţii etc. – nu trebuie impusă. Corpul nostru, să nu uităm, este în acelaşi timp emiţător, receptor şi transformator de energie; o parte poate reprezenta întregul, deoarece corpul este un tot; şi acţionând asupra unei părţi putem să acţiunăm asupra întregului.
Medicina astrală este legată de structura vibratorie a materiei, care este o mineralizare, o concretizare a energiei şi a unor particule pe care Dr. Lamblin Dostromon le numeşte „PSIHONI”. Acestea sunt particule de energie vie (există alte forme de energie în spectrul invizibil), emise de psihic direct sau indirect.
Corpul nostru emite particule care se întorc la el, ca o piatră aruncată în aer. Limita acestei zone de întoarcere posibile este limita aurei, a cărei înălţime a nivelurilor diferă de la individ la individ. Dacă trimitem un satelit în afara zonei de atracţie terestră, el poate ajunge într-o altă zonă de atracţie. La fel se întâmplă cu terapeutul, care emite particule terapeutice îndreptate către bolnav. Astfel se explică de ce o persoană poate fi vindecată doar prin simpla prezenţă a terapeutului. la rândul lui, bolnavul poate elibera emisii nocive, acelea ale maladiei sale, spre cei din jur şi spre terapeut; totul depinde de starea de receptivitate a acestuia. Toţi indivizii se află într-o continuă atracţie unii cu alţii.
Patologiile sunt declanşate de unul sau mai multe defecte într-unul sau mai multe corpuri subtile; condensările de energie sau carenţele formează obstacole la trecerea informaţiilor, care vor circula cu dificultate; atunci apare boala. Din câte ştim, bolnavul radiază propriile vibraţii, cele elementale pot pluti… şi terapeutul le poate aduna. Totul depinde de „calitatea” terapeutului; nu succesul contează, important e să fie elevat spiritual şi să acţioneze cu iubire. În felul acesta va fi înconjurat de mijloace de protecţie adaptate riscurilor la care se expune.
OMUL POARTĂ ÎN EL ÎNTREAGA SIMBOLISTICĂ COSMICĂ. Pentru că totul este în tot, acţionând asupra unei părţi, acţiunea se poate răsfrânge asupra întregului.