În primii ani de viață înțelegem că existența noastră depinde de cei din jur. Fără ajutorul unui adult nu putem supraviețui. Atunci creierul nostru învață că lucrurile de care avem nevoie sunt în exterior și niciodată în interiorul nostru. Așteptăm afecțiunea și atenția altora pentru a ne simți iubiți, cerem confirmarea celor din jur că tot ce facem este bine. Înțelegem că suntem împliniți atunci când ceilalți ne iubesc și ne ocrotesc.
Deși aceste lucruri sunt perfect normale și naturale când suntem copii, pe măsură ce ne maturizăm raportul trebuie să se inverse. Trebuie să ne detașăm treptat de aprobarea și controlul celor din jur, dezvoltându-ne propriile resurse interioare.
Ai puterea de a-ți vindeca rănile emoționale
În acest sens, iată cu ce descoperire vine neuroștiința: manifestând spre ceilalți sentimentele de care tu ai nevoie, plantezi în interiorul tău același sentiment. Cu alte cuvinte, având încredere în partenerul de viață capeți mai multă încredere în tine, iubind te simți la rândul tău iubit, ajutând te simți sprijinit, înțelegând pe altcineva te simți înțeles.
Motivul se află în creierul nostru vechi (trunchiul cerebral și sistemul limbic) care nu deține noțiunea lumii exterioare. El nu știe dacă vorbele, gândurile sau emoțiile pe care le emitem sunt îndreptate spre lumea exterioară sau spre lumea noastră interioară.
Această teorie a fost creată în urma unui studiu realizat pe mai multe cupluri.
„Atunci când o persoană furioasă strigă la alta, organismul celui la care s-a strigat produce o cantitate mai mare de cortizol. Este de așteptat. Dar – poate mai interesant de remarcat – aceeași creștere a nivelului de cortizol este observată și la persoana furioasă“ (Harville Hendrix – Primește dragostea pe care o dorești).
Atunci când critici o persoană te critici implicit pe tine, când iubești pe cineva îți oferi iubire ție. Fii conștient de ce manifești în jurul tău și Înțelege că ce oferi altora oferi și corpului tău.
Ajutându-i pe alții te ajuți pe tine însuți
Partea dificilă în acestă teorie este să învățăm să dăruim altora ceea ce nouă ne lipsește. Cum să oferim cuiva timpul nostru, când nu avem timp? Cum să oferim afecțiune, când noi înșine nu știm cum e să fim îmbrățișați?
O abordare practică a acestei teorii o găsești în cartea Karma Iubirii. Ideea de la care autorul Geshe Michael Roach pornește este aceea că pentru a obține un lucru, o stare, un sentiment trebuie mai întâi să ajuți pe altcineva să îl obțină. Cum? Prin exercițiu, discipină, efort și prin cei patru pași propuși de Geshe Michael Roach în cartea Karma Iubirii :
1. Spune ce-ți dorești în viață într-o singură propoziție;
2. Planifică pe cine o să ajuți să obțină același lucru;
3. Fă ceva concret ca să-l ajuți;
4. Când te duci la culcare, gândește-te la lucrurile bune pe care le faci ca să ajuți persoana respectivă.
Important este să “plantezi” sentimentul în viața unei persoane care are cea mai mare nevoie de el. Chiar dacă la început efortul tău va părea artificial, prin repetiție, creierul formează rețele neuronale care susțin acel efort, devenind în timp un mod de a fi. În felul acesta îți vindeci rănile emoționale, iar tot ce oferi se întoarce înzecit spre tine.
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Foarte interesante, articolele publicate de dvs pe acest site .